Decență, mereu mă amuză termenul ăsta și încă nu știu exact de ce. Și nu neapărat cuvântul în sine, ci felul în care înțelegem fiecare să îl aplicăm.

Mă duc la secția de Poliție de care aparțin, iar pe ușă zăresc notat: “Pentru preschimbarea cărții de identitate vă rugăm să vă prezentați în ținută decentă.”

În holul de așteptare de la Evidența Populației dau peste o doamnă trecută bine de cea de-a doua tinerețe și mă izbește ceva violent între ochi. Și nu e vorba de bluza de trening bleu cu roșu, ci de culoarea podoabei capilare: albastru viole(n)t. Nu am cum să nu mă întreb cum dă poza ei într-un act oficial, dar îmi scot din portofel propria carte de identitate și îmi dau seama că cucoana va fi asortată perfect cu nuanțele actului oficial. Asortarea e mama modei așa că intru în birou.

Printre actele pe care trebuie să le ridic strecor și discuția cu doamna de la masă. Îmi spune că nu-și mai aduce aminte exact cine l-a lipit acolo dar că oricum este inutil deoarece lumea vine „îmbrăcată ca la balamuc” pentru pozele de buletin. Am o nelămurire și o verbalizez: păi dacă ați precizat că doar pentru preschimbare e necesară ținuta decentă!? Mă privește, râde într-o primă fază, mă vede serioasă și ridicând dintr-o sprânceană și pricepe că nu prea e de râs. Mi-am propus ca după sărbători să merg să văd dacă au modificat textul și au pus și expemple foto de ținute decente.

Ultima mea oprire, înainte de plecarea spre casă, a fost la tribunal. Și aici stă scris pe ușa de acces că se impune ținută decentă. Trec prin filtrul de detectare a obiectelor periculoase și în holul de la etajul unu văd o doamnă/domnișoară avocat cu roba în vânt, și pe sub vânt o fustă mai scurtă decât batistele de altădată. Îmi aduc aminte de explicația din DEX pentru fustă: obiect de îmbrăcăminte femeiască, care acoperă corpul de la talie în jos. Dar cele care acoperă doar talia cum s-or numi oare?

Păi, la ce mai e bun afișul și filtrul de la intrare dacă a trecut de pază într-o asemenea ținută?, mă întreb retoric şi cu oleacă de răutate. Iau în calcul ca la ieşire săi atrag atenţia poliţistului de pază că ar fi trebuit să-i ceară domnişoricăi să-şi lase obiectul periculos (a se citi fustă) în coşul special pus dar mă răzgândesc, sunt bună astăzi şi mă gândesc cu compătimire că poate n-a avut bani de o fustă întreagă.

Numa’ guvernanţii sunt de vină că biata fată a ajuns să umble într-un asemenea hal, într-un loc atât de serios. Mama lui de sistem care dă salarii atât de mici!