Dumitru Manolăchescu

Daţi-mi voie să recunosc, cu toată modestia şi sinceritatea care mă caracterizează, că îmi este imposibil să înţeleg motivele reale ale formării alianţei de centru-dreapta prin unirea în cuget şi simţiri politice între PNL-ul lui Antonescu şi PC-ul lui Voiculescu. Nu pot să pricep, cu toată bunăvoinţa obiectivizată pe care mi-o impun zilnic, ce caută un partid onorabil, crema liberalismului românesc, urmaşul marilor liberali ziditori de neam şi ţară, în troaca din care leorpăie hulpav un fost informator al Securităţii, dovedit cu documente, acte şi diplomă în toată regula. Gurile rele şi bârfitorii de ocazie spun că prietenia dintre Antonescu şi Voiculescu îşi are rădăcina în nişte nume de cod pe care ambii le-ar fi primit de la „naşii” ofiţeri ai Securităţii. Nici nu ştii ce să mai crezi, cu „Felix” Voiculescu ne-am obişnuit, unii îl văd viitor preşedinte al Senatului, urmează probabil să înghiţim pe nemestecate, cu multă lămâie, şi găluşca amară servită de viitorul posibil preşedinte al României, botezat „Porumbacu” de cei care-i plăteau cu 300 de lei notele informative dovedind real talent poetic (scriu ziarele, preluând informaţii de la „specialiştii” în materie, nu e invenţia mea).

Sigur, nu sunt atât de naiv încât să cred ce scriu sau spun tot soiul de anonimi, dar nu pot să nu-mi pun nişte întrebări: de ce avea nevoie PNL de PC? Mai exact: de ce avea nevoie Antonescu de Voiculescu? Faceţi, domnilor, un sondaj de opinie corect şi veţi vedea ce înseamnă Voiculescu pentru electoratul românesc. N-o fi prea mare preţul plătit de PNL pentru apariţiile privilegiate şi atent montate ale candidatului Antonescu la Antenele lui Voiculescu?! Dacă nu vă puneţi întrebări, n-aveţi decât să credeţi sondajele care îi catapultează pe liberali la 30%, un scor neverosimil chiar şi pentru liberalii fanatici. Încă puţin şi îi lasă în urmă pe pesedişti, fixaţi la 35-36%... Adevărul e că sunt prea multe întrebări şi prea puţine răspunsuri credibile, de aici şi speculaţiile care nu se mai opresc.

Liberalul pur-sânge Orban nu înţelege alianţa PNL cu PSD. Îmi pare rău pentru el, dar USL este o construcţie politică aproape normală, pentru că e normal să faci orice mişcări politice care să te aducă la putere într-o formulă onorabilă. Cum acceptă, însă, dl. Orban ca liderii PNL să-i ciugulească din palmă unuia ca Voiculescu fără să i se întoarcă stomacul pe dos?! Iată încă o întrebare la care n-am găsit decât un răspuns: liberalii - mă rog, parte din ei - au consimţit să se prostitueze politic după ce li s-a băgat bine în cap că unica lor speranţă, viitorul şi speranţa noastră, a tuturor, candidatul Crin Antonescu nu poate ajunge preşedinte al României înainte de termen decât cu sprijinul calificat al năimiţilor de la Antene, plătiţi generos de „Felix” ca să-l înjure în fiecare minut pe Băsescu. Asta e, de fapt, toată politica alianţei PNL-PC, la atât se reduce tot programul lor de guvernare, pentru că aiurelile debitate de Voiculescu la postul lui TV nu pot fi luate în serios. După cum nu merită să bagi în seamă nici tâmpeniile debitate de politicieni liberali fără chemare, cum ar fi cel numit Relu Fenechiu, la alte posturi de televiziune. Îi vezi, îi asculţi şi te înfurii când simţi că ăştia îţi insultă inteligenţa.

Încep să cred că PSD-ul şi Victor Ponta au picat de fazani în schema asta. L-am văzut pe preşedintele PSD ieşind furios dintr-un studio al Antenelor după o discuţie deloc amicală cu „deontologii” lui „Felix”  Voiculescu, în prezenţa „Porumbacului”. Mai exact, supărat că n-a fost chemat pe scenă să cânte alături de Crin şi Victor aria „botezului” USL, Voiculescu a dat ordin „deontologilor” de serviciu de la Antene să-l ridice-n slăvi pe Antonescu şi să-l îngroape pe Ponta. Urât, murdar, dar propriu Antenelor. Normal, Ponta s-a supărat şi-a promis să nu mai calce pe la Antene. Nu va fi în stare să-şi ţină promisiunea, dar nici pace sub măslinii USL nu cred să fie prea multă vreme. S-ar putea să aibă dreptate Sebastian Lăzăroiu: alianţa asta s-a făcut prea în pripă. De aici şi graba, deloc motivată constituţional, de a-l suspenda pe preşedintele Traian Băsescu. Grabă dictată atât de raţiuni politice, cât şi de interese de grup infracţional - Justiţia se apropie periculos de mult de amici politici importanţi, precum Vântu şi Năstase, ascunşi de ani de zile sub fustele protectoare ale Parlamentului sau avocaţilor maeştri în amânarea la „calende” a judecării proceselor în instanţă, pe fond.

Şi-ar mai fi ceva: PDL trebuie bătut până nu mai respiră cât e la pământ, că dacă mai creşte puţin economia, dacă revin cât de cât lefurile la normal, dacă se rezolvă cumva şi cu Schengenul, procentele adunate de PSD şi PNL în sondaje din votul negativ al celor supăraţi şi deziluzionaţi s-ar putea împrăştia ca fumul ţigărilor de foi fumate de moguli.