Cînd am aflat că Teatrul Luceafărul din Chişinău vine la Sfîntu Gheorghe cu „Trei surori”, imediat m-am hotărît că o să mă duc să le văd, deşi în ultimul timp nu prea mai am curiozităţi teatrale. Dar pe Cehov l-am căutat mereu, mai ales pentru întrebarea cu care ne confruntă el în toate scrierile sale: Ce fel de eroi sîntem? O întrebare pe care am găsit-o şi în monografia Cehov a lui Henri Troyat: „Nu trebuie niciodată să minţi. Arta are tocmai acest excelent avantaj că cei care o exercită nu pot minţi. Poţi minţi în dragoste, în politică, în medicină, poţi să minţi oamenii şi chiar pe Dumnezeu, exemple sînt o mulţime – dar nu pot minţi în artă. Iată, mi se reproşează – iar Tolstoi e primul – că nu scriu decît despre întîmplări mediocre, că nu am eroi pozitivi: revoluţionari, de felul lui Alexandru Macedon, sau măcar ca Leskov, şefi de poliţie cinstiţi. Dar de unde să-i iei? Nici nu mi-ar trebui mai mult! Ducem o viaţă provincială, străzile oraşelor noastre nici nu sînt pavate, satele sînt sărace, poporul este obosit. Cît sîntem tineri, toţi ciripim ca nişte vrăbiuţe pe o grămadă de bălegar, iar spre 40 de ani sîntem deja bătrîni şi începem să ne gîndim la moarte. Ce fel de eroi sîntem?”

(Cehov către studentul Tihonov. "Cehov" / Henri Troyat / traducere Marina Vazaca / Polirom 2021)

Profit de această ocazie şi vă recomand să căutaţi prin librării, sau la Biblioteca Judeţeană Bod Péter, volumul prin care Henri Troyat ne spune povestea vieţii lui Anton Pavlovici Cehov. Dincolo de faptul că veţi afla cum a iniţiat Cehov „un nou mod de a gîndi şi a scrie în Rusia”, o să fiţi răscoliţi de felul cum medicul-scriitor şi-a trăit scurta sa viaţă, de empatia lui pentru cei loviţi de soartă: a ridicat şcoli în sate prăpădite, a investit în biblioteci publice, a îngrijit mii de bolnavi, cînd el însuşi se lupta cu o boală care pînă la urmă l-a răpus la doar 44 de ani. Revin la întrebarea care străbate viaţa lui Cehov şi toate scrierile sale: ce fel de eroi sîntem? – o întrebare mereu de o tragică actualitate, oriunde în lume, dar mai ales în Rusia de astăzi, motiv pentru care completez mirarea lui Cehov cu strigătul nostalgic ce străbate vieţile celor „Trei surori”: La Moscova! La Moscova! Ce să mai faci astăzi la Moscova şi cum sună acum acest strigăt de nostalgie putem să aflăm marţi, 25 octombrie, de la ora 19, cînd Trupa din Chişinău ne aşteaptă în Sala Mare a Teatrului din Sfîntu Gheorghe, unde cele „Trei surori” ajung datorită Teatrului Tamási Áron – organizatorul unei Micro-stagiuni dedicate tinerilor creatori de teatru, în programul căreia a fost inclus şi un spectacol în limba română, în regia lui Krisztián Kiliti, producţie a Teatrului Luceafărul din capitala Republicii Moldova. 

Pentru reprezentaţia cu „TREI SURORI” de marţi, 25 octombrie, vă puteţi procura bilete de pe site-ul Biletmaster.ro sau de la Casa Centrală de Bilete, de lîngă Teatrul Tamási Áron. 

Nina Ţînţar