În cadrul Zilelor Sfântu Gheorghe, la Centrul de Cultură Arcuş (Casa Muzicii str. Oltului nr. 6) va avea loc vineri, 28 aprilie, un spectacol de muzică folk susținut de artiştii Walter Ghicolescu și Dinu Olărașu.

„N-ai nevoie de foarte multe, pentru-a fi fericit…” spun versurile unui cântec care se va auzi, într-o frumoasă seară de vineri, la Sfântu Gheorghe. Noi credem că spectatorilor care vor umple sala Casei Muzicii, fiecare melodie interpretată de cei doi binecunoscuți artiști le va crea acea stare de fericire de care fiecare dintre noi avem nevoie.

Cu jocul ăla hipnotizant al degetelor şi cu modulări de voce, Walter Ghioculescu deschide nişte locuri din noi prin care am uitat sau nu mai vrem să trecem

Walter Ghicolescu spune că „Fără public, muzica – arta însăşi – nu există (tot aşa cum fără cuprinderea ochilor, frumuseţea lumii e de neconceput). M-am născut între oameni, de la ei primesc inspiraţia şi bucuria de a cânta şi mă raportez la ei ca un vârf de busolă către Nord. Spuneam că fiecare găseşte absolutul în felul său. Pentru un artist calea e mai perversă, presărată cu orgolii şi cu multe iluzii, dar în esenţă Nordul meu e garantat de oameni şi de ecoul fiecăruia în lume”.

Walter râde, râde mult, și copilăresc și amar, se și revoltă, regretă, speră. Găsește un lut bun, fertil în strofe mai vechi sau mai noi, din poeți consacrați, contemporani sau abia formați. Muzica sa și versurile acestora sunt două catene de ADN care se împletesc pentru a forma noi structuri de frumos, de viață prin artă. Nu mai poți vorbi despre poezia cântată a lui Adrian Păunescu sau Nichita Stănescu, de exemplu, fără să îl menționezi pe Walter, după cum nici invers, nu mai poți concepe lumea lui muzicală fără eșafodajul de vers al acestor mari poeți.

Omul ăsta mânuieşte mai mult decât o chitară: te acoperă, te separă de ceilalţi cu o manta invizibilă. Într-o sală ticsită, pe o scenă improvizată la poala unui munte sau pe o plajă aglomerată, te face să te simţi izolat de toţi şi toate printr-o ţesătură barocă de sunet, de trăire interioară scoasă la suprafaţă atât de brusc, de neaşteptat, dureros, plăcut. Toţi avem nişe ale fiinţei, catacombe uitate în care ne-am exilat bucăţi de sine, prin care nu ne place să navigăm pentru că acolo ne simţim vulnerabili şi singuri.

Asta face el: deschide cu jocul ăla hipnotizant al degetelor şi cu modulări de voce nişte locuri din noi prin care am uitat sau nu mai vrem să trecem. Şi totuşi revenim la spectacolele sale ca pentru nişte exorcizări şi purificări necesare.

Încă din 2016, cu mult înainte ca evenimentele mondiale să ne forțeze la retragerea în propriile case, Walter Ghicolescu a avansat conceptul de concert de interior, în fața artistului, în primul rând de scaune și în comunicare directă cu acesta prin intermediul rețelelor de socializare. Și în prezent, concertele din CameraTa de Folk reunesc grupuri selecte de fani dedicați armoniilor walteriene.

„N-ai nevoie de foarte multe, pentru-a fi fericit!”

Cantautorul şi poetul Dinu Olăraşu s-a născut pe 18 februarie 1962 la Reşiţa. Este căsătorit şi are un băiat, Vlady, familia fiindu-i alături, la concertele sale, ori de câte ori are posibilitatea. Prima sa dragoste, poezia, îi aduce consacrarea, publicând de-a lungul timpului peste 9 volume de poezii. Mai mult, scrie texte pentru o serie de trupe celebre (Phoenix, Pasărea Colibri, Krypton, Schimbul 3, A.S.I.A.) iar alţi artişti cunoscuţi compun pe versurile sale (Mircea Baniciu, Maria Gheorghiu sau Ducu Bertzi). În paralel, activează în cenaclul literar „Semenicul” din Reşiţa şi participă la o serie de festivaluri şi concursuri de poezie, obţinând numeroase premii, diplome şi medalii, printre care şi Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie.

Primele cântece („Haideţi să credem în flori”, „Cina cea de taină”, „Paznicul casei nebune”) le compune prin anii 1978-1979. Este membru al Cenaclului Flacăra în perioada 1984-1985, unde cântă doar compoziţii proprii. Tot prin acele vremuri, leagă o prietenie faină cu Cristian Buică şi apare la televiziunea publică.

La începutul anilor ’90 părăseşte România, alegând ca destinaţie Belgia, însă se întoarce după trei ani neprimind, după cum declara chiar el, „azil poetic”.

Reîntors în ţară, apariţia sa este semnalată pe albumele „Din darul magilor”, volumele 2 (1996) şi 3 (1997). În mai 1998, lansează albumul propriu „Pur şi simplu”, pe care apar piese care se regăsesc şi astăzi în play-list-urile de concert: „Cu toate averile din lume”, „Dacă toţi am bea parfum”, „Pur şi simplu”, „Nu vrei să fii tu regele meu”.

În noiembrie 2001 apare cu 3 piese pe compilaţia „Muzică, nu zgomot” editată de RomanticFM şi Tempo Music. Tot în 2001, apare cel de-al doilea album propriu, intitulat „Vizavi”, pentru care i se alătură Raul Kusak, Marius Baţu, Cezar Zavate, Marius Machedon.

Printr-o lansare în cadrul târgului de carte Gaudeamus, în noiembrie 2006, apare albumul „Altcumva”, la care colaborează, de asemenea, cu o serie de muzicieni cunoscuţi precum Mircea Baniciu, Sorin Minghiat, Narcisa Suciu sau Cristi Creţu.

Piesa lui „N-ai nevoie de foarte multe…”, câştigă premiul „Cel mai bun cântec folk” în cadrul Premiilor Muzicale Radio România, ediţia a 5-a (2007).

Dinu Olaraşu este şi cel de care se leagă Imnul festivalului „Folk You!”, aceasta deoarece „Dincolo de orice Vamă/Dincolo de da sau nu…” a ajuns să fie un refren cântat de o mare de oameni, în fiecare început de august, drept pentru care se poate spune că Olaraşu este parte din marca acestui festival atât de cunoscut şi îndrăgit de iubitorii folk-ului.

De-a lungul anilor, participă la numeroase concerte, gale dar şi festivaluri de muzică folk (Folk You!, Om Bun etc.), atât în calitate de invitat cât şi de preşedinte sau membru al juriului.

„Cunoscătorii” genului l-au supranumit, încă de la debut, „spiriduşul folk-ului”, titulatură bazată pe neastâmpărarea lui, pe textele sale surprinzătoare, dar şi pe faptul că este omniprezent, ca argintul viu, aducând bucurii prin vorbele şi cântecele sale.

Evenimentul este organizat de Casa de Cultură „Kónya Ádám” în parteneriat cu Mesagerul de Covasna și Centrul de Cultură Arcuș și cu sprijinul Asociației Despărțământul Covasna-Harghita al ASTRA.

(Centrul de Cultură Arcuş)