Sebastian Mcsoel, talentatul pictor din Întorsura Buzăului, s-a născut în urmă cu 32 ani la Târgu Secuiesc. Copilăria şi-a petrecut-o în orfelinat, iar în 1996 a ajuns la Centrul de Plasament din Întorsura Buzăului, unde a stat o bună perioadă. Pasionat fiind de pictură, a învăţat foarte multe stând mereu pe lângă un pictor de icoane din zonă. De-a lungul timpului, Sebastian a participat la numeroase concursuri, la expoziţii

Sebastian Mcsoel, talentatul pictor din Întorsura Buzăului, s-a născut în urmă cu 32 ani la Târgu Secuiesc. Copilăria şi-a petrecut-o în orfelinat, iar în 1996 a ajuns la Centrul de Plasament din Întorsura Buzăului, unde a stat o bună perioadă. Pasionat fiind de pictură, a învăţat foarte multe stând mereu pe lângă un pictor de icoane din zonă. De-a lungul timpului, Sebastian a participat la numeroase concursuri, la expoziţii şi de câteva ori a mers chiar şi în străinătate, unde a avut ocazia să se perfecţioneze într-ale picturii. Acum e pe cont propriu, pictează zi de zi şi îşi doreşte foarte mult să le împărtăşească şi altora cunoştinţele sale legate de artă.

De cât timp pictezi?

De mic cream tot felul de desene în creion. Mai apoi m-a descoperit o profesoară de arte plastice din Târgu Secuiesc, doamna Gheţea şi m-a îndrumat spre arte. Adevărata pictură am învaţat-o de la maestrul Marian Popica, un exepţional pictor de icoane. M-a ajutat enorm, îi sunt profund recunoscător.

Dacă ai descrie viaţa printro singură culoare, care ar fi aceea?

Viaţa nu e numai roz sau numai gri, poate fi verde, roşie, mov, galbenă... nu aş putea s-o descriu printr-una singură, din moment ce există atâtea stări, atâtea elemente, sentimente, nuanţe diferite. Până la urmă, viaţa e colorată!

Cât timp dedici picturii?

Lucrez o zi da, alta nu la Fabrica de Îmbuteliat Apă din Vama Buzăului. În ziua liberă pictez camere de copii, icoane, portrete. Chiar şi atunci când lucrez la fabrică pe motostivuitor, am la mine mereu un creion după ureche şi un caiet de schiţe şi mai desenez câte ceva. Aşa fac de câte ori sunt inspirat, mă uit la ştiri, desenez, mănânc, iar mai desenez ceva... şi tot aşa.

De unde vine inspiraţia?

Inspiraţia vine de la Dumnezeu, clar.

Ai un artist preferat de la care „furi” idei sau tehnici?

Da, forte mult îmi place olandezul Adriaen Pietersz van de Venne, pictor de alegorii, portretist şi un foarte bun ilustrator.

Fiecare pictor are o nuanţă favorită, a ta care e?

Combini roşu, maro, alb şi obţii culoarea pielii.

Ai tabieturi sau superstiţii când pictezi?

Nu pictez fără să ascult muzică: Metallica, Richard Clayderman, Anna Johnson, Guns n’ Roses, Beatles etc.

Alte pasiuni în afară de pictură mai ai?

Da, sunt extrem de pasionat de motociclete, am deja două.

Ce părere ai despre direcţia în care se îndreaptă azi pictura?

Direcţia o caracterizez ca fiind îndrăzneaţă, îmi plac toate stilurile şi cele clasice şi cele actuale... nu spun nu tehnicilor noi, deabia aştept să experimentez orice. Pictez pe absolut toate materialele: pânză, sticlă, piatră, hârtie, rigips...

Se poate trăi din pictură în România?

Eu unul momentan nu aş putea, dar sunt convins că există mulţi pictori care fac bani frumoşi din artă.

Ce îţi doreşti cel mai mult pe viitor?

Să fiu sănătos să pot picta de câte ori simt nevoia. Visul meu arzător este acela de a face un atelier de pictură pentru copiii din zonă. Sincer, a existat o iniţiativă de a face acest atelier, împreună cu pictorul Marian Popica şi preotul Ciprian Popica, dar din păcate nu s-a concretizat nimic. Oricum nu renunţ aşa uşor la visul ăsta, sper ca într-o bună zi să-l îndeplinesc, fiindcă sunt un optimist incurabil.