Săptămâna trecută am lansat campania „Povești din spital” prin care urmărim să aducem mai aproape de cititori oamenii care nu sunt doar angajați ai Spitalului Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe, ci se și definesc prin compasiune, dedicare, empatie și umanitate. 

După ce Cristina Druga ne-a convins aproape pe toți că, dincolo de  halate, de saloane și proceduri, putem descoperi oameni cu har și plăcerea de a fi în slujba pacienților, o aducem în prim-plan azi pe Molnár Bodola Réka, asistentă medicală la compartimentul de Oftalmologie al Spitalului Județean, o femeie care urmărește zilnic miracolul redobândirii vederii de către mulți dintre pacienții cu care vine în contact. 

A început dintr-o practică… și n-a mai plecat

Ca în orice spital, și în Spitalul Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe, timpul se scurge lent, îndeosebi pentru bolnavii care au de traversat perioade mai lungi de dureri și neputință. Pentru Molnár Bodola Réka, acest ritm se armonizează cu cel în care ochii pacienților redescoperă lumea. 

„Am făcut practică la Oftalmologie și mi-a plăcut, fiindcă este o secție foarte curată. Din prima mi-a plăcut. În practică, poți să vezi că poți să faci asta sau nu poți să faci asta. Sunt mulți tineri care încep studiile și, când intră în spitale, zic că nu pot să facă asta și pleacă. Mie mi-a plăcut mult. Îmi plăcea cum veneau pacienții, de exemplu cei cu cataractă - că vin pacienți, unii neglijați ani de zile - și după operație, a doua zi, când le scoteam pansamentele, le vedeam bucuria că vedeau iar. Asta mi-a plăcut cel mai mult”, povestește Réka despre începuturile sale la Oftalmologie. 

Printre picături, emoții și explicații simple

S-au scurs de atunci mai bine de 20 de ani, dar meseria continuă să-i placă, deși implică o oarecare rutină. Ca a oricărei asistente dintr-un spital, și ziua ei începe devreme, cu preluarea turei, cu tratamente, consultații sau pregătiri pentru intervenții. Cu toate astea, dincolo de rutina medicală, Réka nu simte monotonie căci niciun om nu seamănă cu altul, iar ea este acolo pentru oameni. Pe lângă ajutorul medical, le oferă și explicațiile de care oamenii au nevoie, spulberându-le temerile celor mai speriați și dându-le tuturor încrederea de care au nevoie. 

„Este foarte importantă comunicarea cu pacienții. Este foarte important să putem să le explicăm ce se întâmplă, în limba lor, ca să înțeleagă, și într-un limbaj cât mai simplu, nu în limbaj medical”, precizează asistenta, subliniind că grija trebuie înzecită atunci când pacienții sunt nevăzători și trebuie conduși în salon sau trebuie să primească vești mai puțin îmbucurătoare despre șansele lor de însănătoșire. 

O poveste scurtă care reflectă bucuria de-a vedea iar

Ca oricare cadru medical cu state vechi, de-a lungul anilor, Réka a fost martora multor momente emoționante - și în sens negativ, și pozitiv. Însă între acestea, unul se detașează prin puterea de a ilustra ce simte un om care vede din nou cu claritate, după un timp îndelungat de privit lumea prin ceață.   

„A fost o bătrânică… a neglijat cataracta, n-a avut posibilități să ajungă… a fost operată și a doua zi, când am scos pansamentul, s-a dus în baie, s-a uitat în oglindă și a zis: «Iooi, cum m-am îmbătrânit, câte riduri am!» Asta nu o să uit niciodată,” relatează Réka zâmbind. 

Durerea nu poate fi mereu evitată  

Așa cum viața ne-a învățat, nu toate poveștile au un final fericit, iar momentele mai puțin plăcute sunt cele în care prezența unei asistente pline de compasiune și înțelegere contează poate cel mai mult.

„Când vin în urgență tineri cu traumatisme oculare - se întâmplă ca tinerii să își piardă ori ochii, ori vederea pentru că se lovesc cu un lemn, au accidente de muncă sau de mașină, le intră în ochi acid sau cine știe ce substanțe toxice - sau când se aduc copii care se nasc prematur, cu probleme oculare despre care știi că nu se pot vindeca și că nu or să vadă niciodată… atunci, trebuie să fii lângă ei, să explici că asta s-a întâmplat. Să consolezi un om de 20, de 30 de ani care află că nu va mai vedea niciodată cu un ochi sau, și mai rău, că și-a pierdut vederea la ambii ochi sau trebuie să li se pună un ochi artificial… asta nu e deloc ușor, că vă dați seama cum se simt și cum reacționează acești oameni”, spune asistenta de la Oftalmologie, punctând că în astfel de situații contează enorm să fii acolo, să explici, să nu te grăbești, să taci, dar să susții omul atât de îndurerat. 

Cu copiii e cel mai greu. Poate și pentru că are o fiică

Dacă e vreo coardă care îi este atinsă mai ușor, atunci aceea are legătură cu copiii. „Sunt și mai sensibilă pentru că mi-e milă de ei. Când le pui picături, plâng… Altfel trebuie să tratezi copiii… să le spui că nu doare așa tare, să-i liniștești”, vorbește Réka despre experiența sa cu pacienții mai mici din spital.

Sensibilitatea crescută în contact cu copiii îi vine poate și din faptul că ea însăși este mama unei fetițe de 10 ani, care pare că îi va călca pe urme. După câteva vizite făcute la locul de muncă al mamei, fetița chiar i-a mărturisit acesteia că i-ar plăcea să fie și ea asistentă când va crește. 

Dar ce înseamnă, de fapt, să fii asistent?

Firește că primul aspect, ca să poți fi asistent medical, care sub nicio formă nu poate fi neglijat, este o bună pregătire profesională. Însă durata de vindecare a pacientului poate fi mai lungă sau mai scurtă, în funcție și de starea de spirit a omului. 

După părerea asistentei Molnár Bodola Réka, pentru această meserie: „Trebuie să ai foarte multă empatie. Și răbdare. Să poți lucra în echipă, că aici e muncă de echipă, că nici medicul fără noi, nici noi fără medic, nici fără infirmieri, nici fără îngrijitoare de curățenie, nu poți să faci asta. Nu merge să faci singur. Trebuie să poți să lucrezi în echipă, să poți să ai o relație foarte bună cu colegii și trebuie să-ți placă meseria - e cel mai important lucru! Dacă nu-ți place, nu poți face meseria asta”.

Ce ar schimba în sistemul medical românesc

Deși îi place foarte mult ce face și nu se vede renunțând la profesia sa, Molnár Bodola Réka e de părere că o variantă mult mai bună de lucru ar fi cea în care asistentele ar fi eliberate de aspectul birocratic. Întrebată ce ar schimba la sistemul medical românesc spune: „Poate partea cu hârtiile și administrația… deci noi trebuie să facem și hârtii… să fie mai simplu, să avem mai mult timp cu pacienții”.

Mesaj de încheiere

Pentru că vede zilnic cazuri de toate felurile în spital, asistenta de la Oftalmologie Molnár Bodola Réka, le transmite oamenilor că e foarte important să își facă un control medical anual și să vină la medic cu încredere, ori de câte ori simt că ceva nu e în regulă cu ei sau cu ochii lor. „Este foarte important… și nu numai pentru vârstnici, și pentru copii, și pentru toată lumea… să facă un consult oftalmologic anual. Sau, la copii, înainte să meargă la școală. Sunt boli care nu au simptome, dar dacă se pot descoperi devreme, se pot opera și totul revine la normal”. 

___________________

Articolul face parte dintr-o campanie a Spitalului Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe, realizată în colaborare cu Observatorul de Covasna - covasnamedia.ro. Scopul este de a aduce în atenția covăsnenilor subiecte de interes, de actualitate și sfaturi de la specialiști.