Filmul „Binecuvântată fii, închisoare” o aduce pe Maria Ploae diseară în faţa publicului din Sfântu Gheorghe

Publicul din Sfântu Gheorghe are ocazia de a urmări în această seară, la Sala Arta a Teatrului Andrei Mureșanu (TAM), pelicula „Binecuvântată fii, închisoare”. Filmul a fost produs în 2002 și este o dramă care le are în distribuție pe Maria Ploae și Dorina Lazăr. Vorbind despre drama unei tinere intelectuale încarcerate la mijlocul secolului trecut și bazat pe fapte reale, filmul redă România sfârșitului anilor 1940 și începutului anilor 1950 – când regimul de la putere a început prigoana asupra celor care aveau alte credințe și idealuri. Filmul este regizat de Nicolae Mărgineanu și reprezintă ecranizarea cărții autobiografice a scriitoarei Nicole Valéry-Grossu „Bénie sois-tu, prison”.

Actrița Maria Ploae o interpretează pe Nicoleta, care se face vinovată de o dublă crimă în fața regimului: face parte dintr-un partid politic de opoziție și este nepoata pe linie maternă a lui Iuliu Maniu. Filmul cuprinde scene de un realism sfâșietor, în care eroina este interogată și torturată până la extenuare, până între viață și moarte. În această împrejurare care poate pentru alții ar fi adus disperarea, femeia reușește să găsească o esență, astfel că descoperă puterea credinţei – Dumnezeu și întâlnirea cu El o fac puternică și neclintită în fața anchetatorilor și torturilor, reușind să-și apere principiile chiar și atunci când e pusă față în față cu „martori” și când e acuzată a avea „un întreg dosar”. Filmul parcurge patru ani de detenție la finele cărora eroina nu va fi niciodată judecată, ci doar eliberată. Filmul în sine aduce în conștiința noastră o formă a „rezistenței și jertfei creștine românești și, prin extrapolare, a jertfei creștine universale”. Pentru rolul din „Binecuvântată fii, închisoare”, Maria Ploae a câştigat Premiul Uniunii Cineaştilor din România în anul 2003.

Și poate că nu întâmplător, TAM aduce acest film la Sfântu Gheorghe chiar acum, în Postul Mare al Paștelui, când credincioșii traversează o perioadă de purificare ce nu ar trebui să se limiteze doar la trup ci ar trebui să se extindă și spiritual. Iar filmul nu va fi doar o proiecție, ci va beneficia de prezența celei care i-a dat viață Nicoletei, marea actriță Maria Ploae, aceasta urmând să susțină un recital de poezie creștină pentru publicul din Sfântu Gheorghe.

Lecții despre credință în temnițele comuniste

Maria Ploae a dezvăluit că a primit invitația cu bucurie, mai ales că momentul de reculegere și meditație pe care îl propune pentru această seară vine acum, în Postul Paștelui, când fiecare din noi avem chiar o datorie morală de a ne gândi la străbunii și neamul nostru, care e „dincolo”.

„E binevenită această pomenire a lor, mai ales că închisorile comuniste au fost pline de ei – aș spune chiar de cei mai buni fii ai neamului nostru, care s-au jertfit din dragoste de neam și țară; iar când ei au făcut-o, exista într-adevăr o mare dragoste de neam și țară, lucru care acum s-a cam perimat. Însuși titlul filmului poate fi un semn de întrebare pentru cei neavizați în suferințele neamului nostru, dar explică foarte bine de ce poți binecuvânta închisoarea, suferinţa – pentru că, nu știu de ce, omul în sine e mai aproape de Dumnezeu la suferință, decât atunci când îi merge bine. Astfel că încercările îi sunt date, se pare, din dragoste și omul se apropie de Dumnezeu, înțelegând adevăratul sens al trecerii pe pământ”, a spus Maria Ploae.

Actrița a dezvăluit că pentru a juca în „Binecuvântată fii, închisoare” s-a documentat temeinic, citind și studiind foarte mult – mai ales în condițiile în care vorbim despre un rol special, care aduce în față trăiri pe care cei mai mulți dintre noi nu reușesc să le experimenteze într-o viață întreagă. Maria Ploae a arătat că „iadul e puțin mai colorat decât viața pe care au avut-o cei din închisorile comuniste”, care pe lângă că trebuiau să îndure condiții de foame, frig, nedreptate și abuzuri fizice, și-au păstrat, mulți dintre ei, demnitatea și crezurile, nefăcând tocmai ceea ce poate că le-ar fi pus capăt calvarului: turnarea. Adică dezvăluirea unor nume care, inevitabil, ar fi ajuns la rândul lor în închisoare.

„Eroina este impresionantă la final, când spune că niciodată nu a fost mai fericită decât în închisoare, tocmai pentru că acolo s-a apropiat de Dumnezeu. Iar Nicole Valéry-Grossu a ținut și apoi o viață apropiată de Dumnezeu, împărțindu-și averea săracilor. (…) Este o poveste extreme de intimă și am simțit nevoia unui timp de pregătire, pentru a înțelege ce este Credinţa – și atunci am citit multe cărți de memorie, pe care le recomand pentru că în momentele de cumpănă oferă tărie. Dar, în general, cred că noi românii ne-am ridicat deasupra nenorocirilor pentru că am fost uniți de taina apartenenței la Lumea Cerească, dincolo de orice s-ar întâmpla. Faptul că știm că există Biruința Învierii, asta ne dă puterea de a înfrunta ceea ce-i mai greu. (…) Pentru că important e cum îți petreci timpul, ci nu cât anume consumi – faptul că avem încredere în Viața de Dincolo e un mare privilegiu al nostru, ca popor, căci e foarte important să te duci Dincolo cu zâmbetul pe buze”, a explicat Maria Ploae.

Cu o dragoste infinită de neam, actrița și-a exprimat convingerea că tocmai datorită acestei credințe, poporul român va supraviețui tuturor încercărilor, așa cum a mai făcut și în trecut. Astfel, ea e convinsă că prin această credință oameni precum Radu Gyr, Nechifor Crainic, Sergiu Mandinescu, Vasile Voiculescu – ale căror creații le va prezenta marţi seară, au reușit să iasă în cele din urmă la liman.

Despre Sfântu Gheorghe, numai de bine

Ajunsă la Sfântu Gheorghe prin fiica sa, regizoarea Ana Mărgineanu, care în această perioadă lucrează la TAM la spectacolul „Sfântul din Sfântu Gheorghe” (în cadrul proiectului Despre România, numai de bine), Maria Ploae s-a arătat fascinată de oraș și de oamenii de aici. Actrița a recunoscut că a venit la Sfântu Gheorghe cu anumite prejudecăți, însă acestea i-au fost spulberate rapid, descoperind aici oameni calzi, săritori, care își duc traiul cu o decență și noblețe rar întâlnite.

Pornind de aici, Maria Ploae a arătat că, dincolo de ce se spune despre faptul că părinţii – și mai ales artiștii – nu-și îndeamnă copiii să-i urmeze în carieră, este fericită că a reușit, ca părinte, să-și îndrume copiii spre a alege fiecare să facă ce vrea. Astfel, cele două fiice ale sale au ales una să facă actoria și cealaltă regia, iar munca Anei Mărgineanu o vom vedea, cum spuneam, la finele lunii martie.

„E foarte important să faci ce vrei, ceea ce simți, cu bucurie. Oricât de greu ar fi, este esențial să faci ceea ce-ți place”, a subliniat actrița.

Teatrul românesc, câmp de luptă între orgolii, spre tristețea marilor actori

În context, Maria Ploae a arătat că actoria, teatrul, actorii și șansele acestora sunt complet altele față de anii de dinainte – pe vremuri, producțiile erau totuși posibile, chiar dacă unele mai sufereau la cenzură. Astfel, pe atunci concurența în branșă era mare încă din facultate – erau câte cinci locuri pe an la actorie, însă se făceau câte 40 de filme în acel an – ceea ce însemna că existau șanse reale pentru fiecare.

„Mi se pare foarte dramatic pentru actori ceea ce se întâmplă azi. Pentru regizori mai puțin, căci ei au mai multă forță, se pot lupta altfel. E o concurență foarte mare, e greu aici, peste hotare nu mai zic – nu prea are ce căuta acolo un actor român. E greu și eu pe toți îi sfătuiesc să-și mai aleagă și o a doua ocupație, actoria să rămână cumva ca o pasiune pe care o poți face atunci când e momentul, când se poate… Pentru actrițe mai ales e greu, că dacă nu joacă până la 30-35 de ani, își pierd încrederea în ele”, a spus Maria Ploae, care se declară dezamăgită de felul în care funcționează în prezent teatrul românesc. Actrița este de părere că directorii de teatru ar trebui să urmărească interesele actorilor, nu să intre în concurență cu aceștia și în niciun caz să țină „pe tușă” actori mari, importanți, cu valențe multiple, doar pe baza unor jocuri de orgolii.

„Din păcate, în București sunt astfel de situații, în care actorii mari nu sunt folosiți și stau să se ofilească, fără să facă nimic”, crede actrița, care spune că tocmai din cauza unor astfel de atitudini a ales să plece din trupa Teatrului Mic.

În ceea ce privește rolurile sale, Maria Ploae a dezvăluit că a jucat cam tot ce și-a dorit, chiar dacă poate că mai există personaje la care nu a ajuns însă. A punctat însă faptul că nu a ales mereu rolurile „de primă mână”, pentru că au existat altele mai provocatoare tocmai prin „distanța” care era între ele și formatul său, ca actriță.

„Mi-am dat examenul de stat cu Doamna Peachum din „Opera de trei parale”, și-mi spunea Octavian Cotescu să fiu atentă, că sunt cel mai departe de personajul meu, ca și caracter”, a exemplificat actrița, recunoscând că de obicei actorul ajunge la o suficiență, din cauză că e luat pe personaje „din aceeași gamă”.

Pe de altă parte, actrița, devenită acum și bunică, spune că dincolo de orice s-ar întâmpla în teatrul românesc, savurează de câte ori poate o piesă de teatru, împătimirea pentru această artă făcând-o să se bucure mereu și mereu alături de cei de pe scenă.

Întâlnirea cu Maria Ploae și filmul ”Binecuvântată fii, închisoare” va avea loc în această seară, de la ora 19, în Sala Arta a TAM. Un eveniment cultural de o rară încărcătură spirituală, pe care nu aveți voie să-l pierdeți!