Centrul de Cultură Arcuş organizează în luna octombrie o expoziție retrospectivă a pictorului Ioan Florea (1940–2002) din Drobeta-Turnu Severin. Vernisajul expoziției va avea loc vineri, 17 octombrie a.c., începând cu ora 19, la sala de expoziții al Centrului (Casa Muzicii, Sf. Gheorghe, str. Oltului 6). Expoziția este o selecție de picturi care ne ghidează în lumea fermecată a lumii artistice a lui Ioan Florea.

Expoziția va fi deschisă de istoricul de artă Vladimir Bulat.

Curator: Attila KOPACZ.

Fiind preocupat de însușirea și experimentarea limbajului plastic al artei moderne și de valorificarea lui în lucrarea proprie, Ioan Florea urmează, din 1965, cursurile Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, unde eleganța și rafinamentul spiritului transilvănean își pun amprenta asupra gustului artistic. După terminarea facultății își satisface stagiul militar, după care se întoarce acasă. În 1967, împreună cu alți tineri absolvenți, devine exponentul tinerei generații de sculptori din Reșița. Deși este un timp al începuturilor, în care se caută drumul, mijloacele de expresie, principiile de organizare a formei, sensurile și semnificațiile acesteia, lucrările lui Ioan Florea au o anumită siguranță, o geometrie clară, o construcție austeră, rezultată dintr-o elaborată organizare a planurilor și a volumelor.

După părerea lui Dombrovschi, în expoziția „Multiplicare” (Timișoara, 1967) „acestea au avut de depășit obstacolul limitării mijloacelor de expresie unidirecționale impus de material și tehnologie, ieșind în pagină printr-un simț al echilibrului și al ritmului”.

În 1968 participă la Salonul anual al UAP, Craiova, și la Salonul anual UAP, Timișoara. În această perioadă, prin lucrările „Multiplicare”, „Variabilă formală”, „Spre organizare”, Florea își conturează un limbaj propriu, un limbaj care va deveni semnul distinctiv al personalității sale artistice.

Surprinzător este faptul că, la aproape două decenii de la începerea acestui tip de lucrare, Ioan Florea revine asupra subiectului, în expoziția personală organizată la Galeria de Artă din Reșița, în 1986. Este descoperirea exactă a momentului în care artistul „părăsește” compozițiile masive, pline de energie și forță și trece la o construcție suplă, rafinată, aerisită, în care semnele și simbolurile plastice, structurate riguros, sunt încărcate de semnificație.

Spiritul ordonator, preocuparea pentru claritate și echilibru, dar și pentru expresivitatea formei, sunt elementul de coerență între lucrările din anii '60 și cele din anii '80. În intervalul de timp cuprins între aceste două repere temporale, Ioan Florea s-a dovedit a fi un artist de o certă vocație, care, pornind de la o riguroasă cunoaștere a mijloacelor de expresie ale artei moderne, a reușit să-și construiască un univers plastic propriu.

Asemenea unui arheolog, el a descoperit, în adâncimile propriei conștiințe, urmele unui limbaj ancestral, pe care l-a adus la suprafață, l-a structurat și l-a rafinat, dându-i semnificații noi, actuale.

Exemple: lucrările „Stres I”, „Stres II” (1974), „Tunel I” (1984), „Tunel II” (1985), „Zid în pădure” (1989).

Acum, la 60 de ani, după 40 de ani de experiență, în pagul noului mileniu, el bate un cui în zidul timpului, ca să-și agațe acolo opera, ce nu-i pictată.

(Sursa: comunicat de presă)