Victor Ponta face, în sfârşit, un lucru bun: îi înfurie pe românii din ţară şi din Diaspora. Îi înfurie rău, bănuindu-i că stăteau de 3-4 ori la coadă la votul pentru alegerea preşedintelui României, atunci când a pierdut el, ca un penibil ce e, la peste 1 milion de voturi distanţă de Iohannis. Băiatul ăsta, ştim asta, stă prost cu logica, de fapt stă prost cu tot ce ţine de bun simţ, onoare, curaj şi alte calităţi necesare omului de rând ca să se poată privi în ochi în oglindă când se bărbiereşte sau se rujează. Dar nu ştiam că a început să vadă comploturi. Uite că le vede. Zice că are informaţii că diasporenii stăteau de mai multe ori la cozile electorale ca să se vadă cozile astea la televizor. Şi mai zice o prostie: că l-ar fi informat amicul politic Gabriel Oprea cum că, dacă n-ar fi demisionat după Colectiv, ar fi urmat incendieri de instituţii şi bătălii, război civil adevărat, ce să mai vorbim, ca la ucraineni. Bă, eşti prost?! Întreb şi eu, ca omul simplu, pentru că unul care se trezeşte să acuze populaţia, politicienii şi Diaspora pentru că a pierdut ca un fraier alegerile cu doi ani în urmă nu poate fi decât ori prost, ori nebun.

Dar e bine c-o face, e foarte bine chiar, se lămureşte lumea, dacă mai era nevoie, cine e Ponta şi cum gândeşte el, poate că-l scot şi sondajele manipulate din „top”ul încrederii românilor. E singurul lucru bun pe care l-a făcut Victor Ponta în toată cariera lui politică: i-a jignit pe românii din diaspora şi, prin simpatie, şi pe rudele lor din ţară, întotdeauna la momentul potrivit. Altfel spus, dl. Dragnea şi PSD-ul pot să-şi ia adio de la voturile Diasporei la alegerile parlamentare. Nu c-ar fi avut mari speranţe în ele, dar nici să-i înfurie pe amărâţii care muncesc şi se chinuie să câştige un bănuţ cinstit în străinătate, că în ţară n-au unde, nu se face, nu dă bine.

Ca să-i scoţi pe români la vot e nevoie de-un bici. Sau de promisiuni şi pomeni. Cu pomenile s-a cam terminat, a intrat DNA-ul pe fir şi nu mai merg. Promisiuni, cu ghiotura, numai că PSD nu e în cea mai bună poziţie, de-un sfert de secol promite partidul ăsta marea cu sarea şi-uite unde-am ajuns, numărăm de dăm în gropi covrigii din cozile câinilor maidanezi. Deci, ne-am cam lămurit şi cu promisiunile. Ce-a mai rămas? Aşa, biciul. Sau foamea. Sau ambele. Un bici care să te facă să pricepi că votul tău e preţios. Şi-o foame atroce, de preferat e aia de adevăr şi dreptate, care să te-nveţe cu cine să votezi. Biciul poate fi şi-o înjurătură a lui Ponta, cum a fost asta adresată diasporenilor, comparabilă cu cele care i-au scos în stradă pe oameni după episodul Colectiv. De-aia au ieşit ei, atunci, în stradă, monşerule, nu ca să facă răzbel. Dar tu n-ai de unde să ştii lucrurile astea, tu încă mai visezi că eşti preşedinte şi-l arunci în închisoare pe Băsescu, desfiinţezi Curtea Constituţională, partidele din Opoziţie şi guvernezi cu Partidul Atotputernic şi Armata la colţul străzii. Pohta ce-ai pohtit, şmechere, doar că nenorocirea asta nu se va întâmpla prea curând. N-am eu foarte mare încredere în cultura politică a românilor votanţi din localităţile pierdute în bălăriile patriei, dar continui să visez că nu ne putem întoarce la ce-am fost şi-mi place să cred că din ce mai mulţi români gândesc aşa.

Cu alte cuvinte, încă nişte excese de sinceritate marca Ponta-Dragnea şi PSD-ul se va bate singur la alegerile parlamentare din toamnă.