Legea protecției copiilor ai căror părinți lucrează în străinătate a intrat în vigoare, însă nu e funcțională din lipsa normelor de aplicare

Că România devine pe zi ce trece țara copiilor cu părinții plecați la muncă peste hotare nu mai e un secret pentru nimeni și oricine poate înțelege motivele pentru care oamenii aleg să își caute bunăstarea altundeva. Aceste alegeri se răsfrâng însă asupra copiilor, căci în cele mai multe dintre cazuri, părinții nu-și permit să își ia copiii cu ei, astfel că aleg să-i lase în grija rudelor, de cele mai multe ori. Și dacă Statul nu-i poate ține acasă pe părinți oferindu-le șansa unui trai decent în țara lor, intervine totuși atunci când vine vorba despre copii: este vorba despre instrumentele legale prin care copiii cu părinți plecați la muncă în străinătate ar trebui să poată fi protejați în caz de nevoie.

Nu au apărut normele de aplicare

Mai exact, legislația a fost modificată în octombrie 2013 și spune nu doar că orice părinte care pleacă la muncă în străinătate este obligat să anunțe autoritățile despre acest lucru, cu 45 de zile înainte de a părăsi ţara – așa cum trebuia procedat încă din 2006, ci mai mult, acești părinți ar trebui să „oficializeze” această stare de fapt în instanță, pentru a se stabili fără echivoc responsabilitatea celor care se vor îngriji de copii. Ca orice lucru românesc însă, legea, care a intrat în vigoare din 3 ianuarie 2014, nu funcționează încă pentru că nu au apărut normele de aplicare. În plus, specialiștii susțin că noua formă a legii nu va aduce mari schimbări, și asta pentru că multe dintre prevederi nu prea au legătură cu realitatea imediată, deoarece includ o birocrație ridicată.

Amenzi pentru nerespectarea unei legi greu aplicabile

Șefa biroului de monitorizare din cadrul Direcției Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Covasna, Fehér Gabriella, ne-a declarat că în mod normal, orice primărie ar trebui să aibă o statistică referitoare la părinții plecați la muncă în străinătate și copiii lăsați în grija altora. Datele ar trebui furnizate direct de către părinţi căci legea funcțională încă până la publicarea normelor de aplicare a noii legi spune că orice părinte care pleacă la muncă în străinătate este obligat să anunțe autoritățile despre acest lucru, cu 45 de zile înainte de a părăsi țara. Și asta se aplică atât familiilor, cât și părinților divorțați sau celor care își cresc singuri copiii. Practic, noua lege implică instanțele în acest proces, care vor trebui ca pe baza contractelor de muncă în străinătate, prezentate de părinți, să elibereze un document în care se va arăta clar cu cine rămân copiii. În plus, o noutate vor fi amenzile, despre care se sune că vor fi cuprinse între 500 și 1.000 de lei, aplicabile celor care nu vor respecta legea. Cum se va pune în aplicare legea însă, nimeni nu știe.

„Din punctul nostru de vedere, legea va fi greu de pus în aplicare și asta din mai multe cauze: dacă părinții nici până acum nu mergeau să înștiințeze primăriile, e greu de crezut că vor merge în instanțe. În plus, termenul de 45 de zile înainte de plecare e prea mare – contractele de muncă nu cred că permit o asemenea perioadă, în sensul că o persoană primește contractul azi și apoi trebuie să plece în câteva zile, nu în minim 45; ca să nu mai vorbim că unii pleacă direct fără contracte de muncă”, a explicat Fehér Gabriella.

Sute de copii în grija bunicilor și a rudelor

Potrivit acesteia, datele oficiale arată că la finele lui 2013 erau plecate la muncă în străinătate 744 de familii din județul Covasna, acestea lăsând acasă 902 copii. Majoritatea copiilor, adică 895, au fost lăsați în grija bunicilor sau a altor rude apropiate, patru copii au fost duși la centrele de plasament, doi se află în grija altor rude până la gradul patru iar unul în grija altor persoane, însă cu documente legale, care atestă clar cine se ocupă de ei pe durata lipsei părinților. Prin urmare, sute de copii lăsați acasă au rămas în grija rudelor însă fără a exista documente legale care să arate acest lucru. De fapt, toate aceste documente ar trebui să existe pentru ca în cazul în care se întâmplă ceva cu siguranța unui copil, responsabilii de îngrijirea acestuia să poată fi identificați imediat.

„Protecţia Copilului primește aceste date de la primării, însă trebuie înțeles că foarte puțini au fost părinții care s-au dus să declare; în general, primăriile transmit situația pe baza realităților pe care le cunosc – iar acestea sunt foarte evidente mai ales în comunitățile rurale, unde toată lumea se cunoaște cu toată lumea și se știe fiecare unde lucrează”, a mai explicat Fehér.

Datele neoficiale arată însă că în județ avem mult mai mulți copii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate, astfel că numărul acestora trece, cu siguranță, de o mie.

Unii și-au făcut „plinul” în străinătate și s-au întors la copii

În ceea ce privește comunitățile, acestea recunosc faptul că a fost o vreme în care în foarte multe familii ambii părinți erau plecați la muncă în străinătate, iar copiii rămâneau, de regulă, în grija bunicilor. Anii au trecut iar oamenii continuă să plece, însă parcă lucrurile s-au mai aranjat: după ce și-au agonisit câte ceva și și-au construit case, femeile au decis să rămână în țară cu copiii și pleacă numai bărbații. Așa se întâmplă în zona Întorsurii Buzăului, unde, susține primarul Leca Băncilă, lucrurile s-au așezat în timp.

„Întorsurenii ne-au anunțat mereu când au plecat și au lăsat copiii la rude. A fost o vreme în care erau plecate familii întregi, apoi s-au întors femeile și pleacă mai mult bărbații. Dar sigur că mai sunt câteva familii în care sunt plecați ambii părinți, însă fiind o comunitate mică putem monitoriza ce se întâmplă, astfel că cei mici sunt în siguranță”, a explicat primarul Leca Băncilă.

La rândul lor, primarii de comune spun că pot controla destul de bine numărul celor plecați în străinătate și situația copiilor rămași acasă. Astfel, situațiile sunt diverse: unii părinți pleacă având contracte de muncă mai îndelungate, în vreme ce alții pleacă pentru câteva luni, la munci în agricultură. Și foarte puțini sunt cei care merg să anunțe primăriile, astfel că și mai puțini vor fi cei care vor urma cursul legii și vor merge să anunțe instanțele.

Cei direct vizați nu sunt de acord cu legea și amenzile

În ceea ce-i privește pe cei rămași acasă, aceștia sunt de regulă convinși că totul e o chestiune ce ține numai de timp. Așa se face că în vreme ce cei mici așteaptă cu nerăbdare să-și revadă părinții, bunicii se îngrijesc de ei și speră la un viitor mai bun, fără a le păsa prea mult de legea care spune că ar trebui să aibă documente care să ateste că ei au grijă de nepoți.

„Fiul meu și nora sunt plecați în Anglia de doi ani. Sigur că-și vor lua copilul cu ei, dar deocamdată trebuie să se aranjeze mai bine. Nu mi-au lăsat niciun document, când a trebuit copilul înscris la grădiniță a venit nora în țară și s-a ocupat, iar în rest nu am avut probleme. Au plecat de prea mult bine, poate așa crede statul, de are pretenții să fie informat ce și cum”, ne-a spus doamna Lăcrămioara, o bunică ce se îngrijește de nepoțelul de patru ani.

Lucian este un bărbat de 35 de ani, care peste câteva zile va pleca la lucru în Germania. Omul va lăsa acasă doi copii; e drept că aceștia vor rămâne cu mama lor, însă legea spune că Lucian tot ar trebui să anunțe autoritățile.

„Nu prea am ce anunța, în primul rând că nu mi-a venit contractul de muncă. Urmează să-mi fie trimis spre semnare cu vreo săptămână înainte de plecare, deci nici să vreau nu am cum să respect legea. Până la urmă, să îndrăznească cineva să mă amendeze, că nu merg acolo la muncă de prea mult bine aici”, ne-a spus bărbatul, care recunoaște că dacă totuși ar fi în situația altora, care sunt nevoiți să-și lase copiii pe la rude, poate că s-ar zbate mai mult pentru a respecta legea, și asta pentru siguranța copiilor.

Ioana e o tânără de 16 ani care a crescut cu bunicii, alături de fratele său; părinții le-au plecat la muncă în Italia acum aproape zece ani, iar cu banii câștigați acolo le-au asigurat copiilor necesarul material și educație. Adolescenta spune că niciodată ai ei nu au anunțat autoritățile de plecare și nici nu vede rostul.

„Fiecare familie face cum vrea, cum îi e mai bine. Nouă, ca și copii, nu ne-a fost ușor fără părinți, dar i-am înțeles și ne-am adaptat. Dar mi se pare absurd ca acum să primească ai mei vreo amendă pentru că s-au dus să muncească pentru a ne asigura nouă totul”, spune tânăra, care recunoaște că dincolo de siguranța materială, lipsa părinților a maturizat-o înainte de vreme.

Prin urmare, avem o mulțime de prevederi legale care, cel puțin teoretic, ne protejează copiii. Rămâne de văzut cum se va pune însă în aplicare o lege care încă nu funcționează și cum se va proteja în cazurile celor ce au plecat deja înainte de publicarea normelor; și cum se va face distincția între părinții care muncesc peste hotare pentru binele copiilor și cei care au plecat acolo uitând de cei mici, lăsați acasă.