Damó Timea din Sfântu Gheorghe pictează icoane, croșetează și este model pentru artiști.

Damó Timea din Sfântu Gheorghe și-a ales o meserie mai puțin obișnuită, și anume pictarea de icoane. Tânăra de 28 de ani pictează icoane comandate de credincioși din Italia și Grecia, dar lucrează și pentru biserici din țară.

– Cum ai început să pictezi icoane și de ce?

– În liceu am studiat pictura. Știam că în Sfântu Gheorghe funcționează câteva firme care se ocupă de așa ceva, așadar am pornit să îmi încerc norocul. Am reușit să obțin un loc de muncă în domeniul pictării icoanelor, iar în decurs de șapte ani am lucrat pentru trei astfel de firme. Peste tot icoanele se pictau altfel, dar am învățat câte ceva de la fiecare și astfel m-am dezvoltat în acest domeniu. Îmi place să învăț permanent lucruri noi și m-am străduit să învăț de la cei mai buni. În alegerea meseriei de pictor de icoane am avut în vedere și faptul că pentru acestea este cerință pe piață. În general am comenzi din Grecia și Italia, oamenii de acolo sunt foarte credincioși.

– Care este metoda pictării unei icoane și cât timp îţi ia să termini una?

– Prima dată se aleg mărimile icoanei, apoi lemnul pe care se va picta aceasta. Lemnul este tratat cu diferite substanțe, se acoperă cu chit și se șlefuiește. După aceea aleg modelul pe care îl desenez și îl gravez în lemn, după care urmează din nou șlefuire și tratare cu lac, după care lemnul este învelit cu o folie aurie. Pe aceasta se va picta imaginea propriu-zisă, care de asemenea va fi lăcuită de mai multe ori pentru a căpăta luciu. Crearea unei icoane durează în general între două și trei ore.

– În general ce personaje pictezi și unde ajung icoanele tale? Sunt comandate pentru a ajunge în case sau în biserici?

– În general comenzile sunt făcute de fețe bisericești, ele îmi aduc și imaginile pe care doresc să le pictez. De multe ori sunt întruchipări ale unor citate biblice sau ale unor sărbători religioase, punând accent pe sfinți. Cele mai multe icoane sunt despre Iisus, Fecioara Maria și arhanghelii Mihail şi Gavril. Icoanele mele ajung în biserici, dar și în magazine specializate în vânzarea obiectelor de cult, de unde ajung în casele oamenilor. Am avut și un caz mai ciudat, în care am pictat icoane pentru o nuntă, fiecare invitat primind una din partea mirilor.

– În cazul în care nu ți se aduce un desen al icoanei comandate, poți picta orice sau trebuie să copiezi?

– Pictura icoanelor are și ea propriile reguli, după care mă ghidez atât eu, cât și alții care se ocupă de așa ceva. Icoanele reprezintă scene și personaje biblice, de la care nu ne abatem,  dar acest lucru eu nu cred că este copiere atâta timp cât nu sunt două piese la fel, toate sunt unice. Am însă și libertate de exprimare. De exemplu, îmi plac tehnicile moderne de pictare a icoanelor. Acestea constă în faptul că, de exemplu, chipul sfinților este cel cunoscut, pe care nu îl modificăm, dar putem adăuga culori în îmbrăcămintea lor. Asta nu înseamnă că ne apucăm și ne facem de cap, pentru că la o icoană totul are semnificație, de la culori la literele folosite și orice alt mic detaliu.

– Merită să te ocupi de icoane din punct de vedere material? Se poate trăi din pictura de icoane?

– Nu voi spune cifre, însă cu siguranță este un lucru avantajos din punct de vedere material. Dacă luăm salariile din județul Covasna, pot spune că se pot câștiga bani frumoși din această activitate.

– Icoanele sunt asociate cu biserica și spiritualitatea. Ce înseamnă pentru tine să pictezi sfinți, ești o persoană credincioasă?

– Icoanele înseamnă mult pentru mine, cu toate că nu sunt nici ortodoxă, nici catolică. Pur și simplu cred într-o forță supra-omenească, iar faptul că pictez icoane este o formă de viață pentru mine. Pot spune că am trăit un miracol de când mă ocup de icoane pentru că am învățat mult, m-am format. Pe de altă parte însuși faptul că mi-am găsit de lucru în acest domeniu a fost un miracol după mai mulți ani în care nu am reușit să îmi găsesc locul în domeniul artei plastice. Sper să continui cât mai mult în acest domeniu pentru că îmi place foarte mult ce fac.

– Deseori te vedem la târgurile meșteșugărești din oraș și din zonă. Te ocupi și cu altceva în afară de pictarea icoanelor?

– Mă ocup de tot felul de activități meșteșugărești. Îmi place să croșetez accesorii, bijuterii, dar am confecționat și suporturi pentru lumânări și mă ocup și de pictarea de mobilier. Mi-am încercat norocul și în domeniul modeling-ului, nu demult am fost negativul unei statui de ghips făcută de un artist plastic din Budapesta.

– Așadar ești o fire care nu se teme de noutate. Ce le transmiți celor care ar dori să încerce ceva nou, ce la place, dar le este teamă?

– Nu trebuie să fie frică de noutăți pentru că niciodată nu se știe de unde şi ce oportunitate apare. Cât despre activitățile mele multiple, nu pot decât să îi încurajez pe tineri către acestea pentru că vorbim de activități care aduc beneficii. Dacă nu materiale, morale, pentru că atunci când ai terminat ceva făcut de tine, își dai seama că nu ți-ai folosit timpul liber degeaba.