De vorbă cu noua actriță a Teatrului Andrei Mureșanu, Paula Rotar

Festivalul D-butan-T, organizat de Teatrul Andrei Mureșanu (TAM) din Sfântu Gheorghe și dedicat tinerilor actorilor aflați în căutarea unei scene a lor, a însemnat o experiență extraordinară atât pentru organizatori, cât și pentru participanți.

„Țin să vă mulțumesc din suflet pentru ce ați făcut pentru actorii tineri prin acest festival. Abia acum, când îi duc lipsă, îmi dau seama cât de mult mi-a plăcut şi cât de folositor mi-a fost”, a scris Ștefan Mura, actor răsplătit cu mențiune, managerului TAM, Anna Maria Popa. „Eu tot primesc mesaje extraordinare de la participanți. Nu îmi vine să cred ce impact a avut acest festival pentru mulţi din ei“, ne-a spus managerul TAM. Printre cei mai fericiți, dacă nu chiar cel mai fericit artist după acest festival a fost câștigătoarea sa, clujeanca Paula Rotar, intrată în competiție pe ultima sută de metri, după ce spectacolul Aglaja nu a putut ajunge la concurs. Conform regulamentului concursului, Paula va semna un contrat pe un an, cu posibilitatea prelungirii, cu Teatrul Andrei Mureșanu. Câte ceva despre formarea ei ca actriță, despre atmosfera de la festival și din noul său teatru, dar și despre Sfântu Gheorghe, puteți citi în interviul pe care a avut amabilitatea să ni-l acorde în ziua premierii. Tot în acest articol, Paula Rotar ne povestește despre un episod asupra căruia nu-i place să insiste, dar din care a învățat foarte mult - participarea la concursul televizat Vocea României.

Se imagina actriță de telenovele

Paula Rotar este dintr-o familie de clujeni, dar s-a născut întâmplător în Gherla în 18 noiembrie 1991, pe când mama sa vizita niște rude. Pe partea mamei, toată familia cântă muzică populară. „Am zis că sunt cea care nu cântă, dar îmi plăcea să mă prostesc”, râde ea. Primul concert l-a avut la vârsta de 5 ani, la un festival pentru copii. „Prima întâlnire cu scena nu mi-a plăcut prea tare”, își amintește Paula. „De mică voiam să mă fac actriţă. Îi spuneam mamei mele că o să mă fac actriţă de telenovele şi o să mă mut în Spania. Râdeam cu ea zilele astea că m-am ţinut de cuvânt, dar că nu trebuie să mai plec în Spania”, adaugă Paula Rotar.

De la liceul de teatru la master

Drumul spre teatru a început însă la finalul gimnaziului. „Ca orice copil normal, prin gimnaziu, mă întrebam ce să fac, unde să merg, pe unde să o apuc? (...) M-am hotărât să dau la liceul de teatru şi am intrat”,  povestește Paula. „La liceu nu prea ai cum să faci teatru la un nivel profesionist cu nişte copii care nu ştiu cu ce se ‘mănâncă’ viaţa”, adaugă ea. Cu toate acestea, tânăra a mers mai departe pe drumul ei şi a continuat studiile, la Facultatea de Teatru de la Cluj Napoca, clasa Filip Odangiu-Sinko Ferenc, între 2010 și 2013. „Acolo s-a întâmplat schimbarea majoră. E un mod, mult mai intim, de a se lucra, decât la facultăţile mai mari. Am fost 11 studenţi şi ştiam fiecare ce chiloţi poartă (râde). Când ajungi să îţi cunoşti atât de bine colegii, cred că acolo începe creaţia aia frumoasă, în care ai încredere în celălalt că e acolo pentru tine în orice clipă. A fost o formare bună”, spune Rotar, și adaugă: „Acum gândesc retroactiv, fiindcă atunci pe mine m-a frustrat foarte tare facultatea. Nu aveam capacitatea necesară să înţeleg anumite lucruri (...). Abia prin anul III am început să mă trezesc şi să îmi dau seama ce înseamnă teatrul de fapt şi că nu e o joacă. Am simţit că nu mi-au ajuns acei trei ani şi am dat la Master, la Bucureşti, între 2013 și 2016. La Master am fost aşa determinată, cum ar fi trebuit să fiu în licenţă”.

„M-am izbit de realitate“

Contacul cu masterul din Capitală a însemnat o experiență complet diferită față de facultatea din Cluj: „La Bucureşti m-am izbit de realitate şi mi-am dat seama că am trăit într-o „bulă” timp de trei ani şi că realitatea e mult mai crudă decât ni s-a povestit. Începeam să îmi pun întrebări dacă sunt corectă în cadrul respectiv. Mă simţeam ciudat. În schimb am învăţat foarte multe. Am lucrat cu mine şi cu răbdarea mea, care a depăşit orice limite, am cunoscut şi oameni frumoşi, am învăţat să nu mai fiu vulnerabilă cu oricine, am învăţat chestii de viaţă, dar şi tehnici de actorie, de realism psihologic”.

Episodul „Vocea României”

După master, a urmat o perioadă în care și-a tot căutat un loc de muncă în teatre și nu numai. A fost la castinguri de toate felurile, de la reclame la concerte și până la ursitoare - „în București la botezuri merge o trupă de actrițe ca ursitoare și urează de bine copilului”. „Parcă nu se lega, eram planul B ca soluție pentru spectacole”, povestește tânăra. În acea perioadă de căutare a avut loc și participarea ei la concursul televizat Vocea României, în octombrie 2015, unde a ajuns până în etapa duelurilor. S-a duelat cu Cristina Bălan, câștigătoarea concursului, pentru care se bucură, acum. „În momentul duelului am simțit o tristețe, nu înțelegeam unde am greșit, că nu cânt rău. Mi-am dat seama că problema eram fix eu, cu frustrările mele, iar lumii îi plac oamenii autentici”. Paula Rotar zice că nu ar fi putut lucra în industria muzicală, nefăcând față presiunii, programului prelungit și fiind și foarte emotivă. „Eu nici nu prea am făcut canto, am copiat cântăreți și emisiile vocale ale artiștilor. Nu știam cine sunt eu de fapt. A fost o experiență din care am învățat multe, în perioada în care mă pierdeam. Acum nu sunt în momentul în care mă regăsesc, ci mă construiesc”, ni se confesează artista.

Participarea la D-butan-T, un concurs de împrejurări

Parte a construcției de sine a fost întoarcerea la Cluj-Napoca. Acolo, întâlnindu-se cu o prietenă regizor, aceasta i-a sugerat să se înscrie la Fresh Start - un program de rezidență pentru tinerii actori al teatrului particular Reactor. A candidat, a fost aleasă și așa s-a născut spectacolul All Over Your Face, piesă cu care a participat la festivalul D-Butan-T, pe care a ajuns să-l câștige duminică. „Mi se pare fascinant că noi nici măcar nu trebuia să fim în festivalul ăsta. Noi am ajuns fiindcă nu a ajuns spectacolul Aglaja (...). Am mers cu spectacolul în afara concursului”, spune tânăra. „Când ne-au anunțat cei de la Aglaja că nu mai ajung, în ultimul moment am hotărât înlocuirea acestei piese cu spectacolul All Over Your Face. Datorită faptului că toate cele trei feţe erau eligibile și pentru că atât juriul cât și publicul le-a apreciat mult jocul, am fost de acord ca și ele să facă parte din concurs chiar dacă nu erau și în broșură din cauza înscrierii lor după apariția materialelor de promovare”, ne-a declarat Anna Popa, managerul Teatrului Andrei Mureșanu. Paula Rotar a câștigat premiul I la o diferență mică de punctaj de ceilalți patru actori ajunși pe podium, pe locurile II și III, respectiv cu mențiuni. „M-a surprins (...) la decernarea premiilor nu mă așteptam nicio secundă - erau foarte mulți oameni talentați”, ne-a mărturisit, cu modestie, actrița. După ce a luat premiul I, i s-a propus să joace în primul său spectacol, musicalul Leul Ra, începând cu luna ianuarie. „Acum o săptămână încercam să găsesc noi soluții și m-am gândit să fac un master de musical la Londra. Mă amuză faptul că astăzi, primul meu rol va fi în primul musical Off Broadway din România. Mi-am zis că ceva, energiile, planetele se aliniază, dar toate se leagă într-un mod frumos și mă bucur că am venit vineri seara și am rămas”, spune Paula Rotar.

Sfântu Gheorghe, un oraș ca o inimă sănătoasă

Paula Rotar nu se află prima oară în orașul nostru, dar prima vizită a avut loc în copilărie, iar emoțiile de acum sunt cele care au marcat-o: „Am mai fost în clasa a VIII-a în Sfântu Gheorghe şi nu mai ţineam minte prea mult. Când am ajuns vineri şi m-am dat jos din tren am stat un pic pe peron. Am respirat de două ori foarte adânc şi am simţit o linişte. Era 7 şi un pic dimineaţa, se crăpa de zi, lumea mergea la muncă, tinerii la şcoală. Am luat un taxi, am ajuns la Palatul Copiilor unde eram cazaţi.  Am stat în faţa Palatului, adică în stradă, pentru că se auzeau păsări, era o bogăţie sonoră şi vizuală. Mi-am lăsat bagajul, mi-am aprins o ţigară şi cred că am stat 15 minute în faţa porţii pe trotuar. În timpul ăsta nu a trecut nimeni, nici o maşină. E foarte liniştitor”, mi-a mărturisit actrița. „Primirea la Teatrul Andrei Mureșanu a fost de parcă ne ştiam de o viaţă cu toţii, de la voluntarii de la garderobă, până la cabiniere, doamnele de serviciu, era totul super familiar. (...) Mie nu îmi place Bucureştiul, nu pentru că nu e un oraş unde nu poţi face multe lucruri, ci dimpotrivă, dar cred că totul stă în inima oraşului, iar inima e formată din oameni. Energia lor o fac să pulseze. Dacă energia nu e bună, inima bate cum nu trebuie. Cred că Bucureştiul nu are cea mai bună bătaie. Aici, la Sfântu Gheorghe, e ce trebuie. Simt altfel”,  încheie noua actriță a Teatrului Andrei Mureșanu.

Iulia Drăghici, Sever Ioan Miu