Și în cazul violului, o altă infracțiune gravă, în 4 din 6 cazuri, victimele sunt tot copii

România nu e capabilă să își protejeze copiii. Sau pur și simplu nu poate. Asta arată o serie de date pe care le-am strâns de la autorități. În județul Covasna, în anii 2021, 2022 și în primele cinci luni ale acestui an, din numărul persoanelor care au fost victime ale violului, cel puțin jumătate au fost minore. Când vine vorba despre victimele agresiunii sexuale, situația este și mai îngrijorătoare: în primele cinci luni ale lui 2023, au fost 8 victime, dintre care 7 minore. La nivel național, procentul victimelor minore este mai scăzut față de cel regăsit în județul Covasna, dar, totuși, acesta se menține în jur de 50%. Experții atrag atenția că acestea sunt doar o parte dintre cazuri, pentru că, în realitate, multe dintre ele nu ajung niciodată să fie raportate oficial. Ce facem greșit? Ce ar putea statul să îmbunătățească? Am încercat să aflăm asta de la oameni care cunosc îndeaproape acest fenomen. Răspunsurile, dar și datele complete de la nivel județean și național, în rândurile următoare. 

Înainte de a intra și mai mult în detalii, este important să definim, așa cum o face legea, diferența dintre viol și agresiune sexuală.

Violul este definit în Articolul 218 din Codul Penal astfel: „Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi”.

Agresiunea sexuală este definită imediat după, la Articolul 219, din același Cod Penal: „Actul de natură sexuală, altul decât cele prevăzute în art. 218, cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori profitând de această stare, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi”. 

Victimele minore

Am cerut de la Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Covasna, date despre numărul infracțiunilor de viol și agresiune sexuală care au avut loc în anii 2021, 2022 și în primele cinci luni ale anului în județ. Pe lângă aceste cifre, am cerut să ni se specifice câte dintre victime au fost minore. Mai mult, am vrut să aflăm și câți agresori au fost minori, însă ni s-a comunicat că aceste date nu există. 

Am cerut aceleași informații, doar că la nivel național, de la Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR). Nici această instituție nu știe câți dintre agresori sunt minori, însă ne-a oferit răspunsuri la celelalte întrebări. 

În anul 2021, la nivelul județului Covasna, au fost 12 cazuri de viol, iar în 6 (50%) dintre acestea victimele au fost minore. Procentul a crescut în 2022, atunci când au fost 16 cazuri de viol, dintre care în 14 (88%) au căzut drept victime minori. În primele cinci luni ale anului, au fost 6 cazuri de viol, iar în 4 (67%) dintre acestea victimele au fost minore. 

La nivel național, în perioada 2021 - mai 2023, procentul victimelor infracțiunii de viol minore s-a menținut între 41% și 48% (cifrele complete, în tabelul de mai jos). 

Doar în primele cinci luni ale anului: 7 din 8 victime ale agresiunii sexuale, minore 

În perioada analizată, cazurile de agresiune sexuală la nivelul județului Covasna sunt mai puține față de cazurile de viol, însă procentul victimelor minore este mai mare. 

În anul 2021, din 4 astfel de cazuri, 3 (75%) au avut drept victime minori. În anul 2022, au fost 3 cazuri, iar în toate cazurile victimele nu depășiseră vârsta majoratului. În primele cinci luni ale anului 2023, a avut loc o creștere a acestor cazuri: 8, dintre care 7 (88%), victime minore. 

Cifrele complete, în tabelul atașat: 

„Abuzul sexual asupra copiilor are un impact devastator”

Pentru a înțelege cifrele de mai sus și pentru a le pune într-un context am stat de vorbă, pe baza informațiilor primite de la autorități, cu Consuela Banciu, specialist care are și competență în expertiza psihologică judiciară, și, după cum ne-a spus, cel mai des este solicitată să realizeze expertize în cazuri de infracțiuni sexuale în care victimele sunt minore.

Ea spune că multe dintre cazurile de agresiune sexuală și viol ajung să nu fie niciodată raportate.

„Cel mai grav este că în România, majoritatea cazurilor de infracțiuni sexuale, fie că vorbim de victime minore, fie majore, rămân neraportate, în spatele ușilor închise, mai cu seamă cazurile în care abuzul are loc intrafamilial (copii abuzați de părinți, rude sau violența sexuală în cuplu). Abuzul sexual asupra copiilor este un pericol real și din ce în ce mai mare”, a explicat, pentru redacția noastră, Consuela Banciu. 

Psiholoaga explică faptul că victimele se simt adesea rușinate sau chiar vinovate de ceea ce li s-a întâmplat. 

„Societatea nu este aproape de a înțelege situația victimelor. Acest lucru trebuie schimbat cultural și social, pentru a crește gradul de conștientizare a problemei și pentru a reduce numărul victimelor. Dacă ne referim la copii, abuzul sexual asupra copiilor are un impact devastator, poate produce daune grave, de la cele fizice până la cele fiziologice, unele dintre acestea fiind ireversibile. Vorbim despre afectări ale funcționalității pe toate planurile personal, școlar, social (tulburări psihologice, cât și probleme de sănătate fizică, depresie, tulburarea de stres posttraumatic, idei și tentative de suicid, chiar suicid)”, detaliază Consuela Banciu. 

Ce se întâmplă cu victimele după abuz

Deși pe hârtie se poate spune că lucrurile arată bine, iar victimele unor astfel de abuzuri primesc consiliere psihologică, acest lucru de cele mai multe ori nu se întâmplă, spune Mihaela Săsărman, de la Asociația Transcena, membră în Rețeaua VIF, care se ocupă cu prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor. 

„Victimele violenței sexuale sunt o categorie aproape lipsită de servicii dedicate. În mod real, în mod obiectiv, singurul progres care s-a făcut a fost că s-au deschis 10 centre de urgență pentru victime, dar aceste zece centre ar trebui să fie funcționale nu numai pe dimensiunea diagnosticării imediate a unui viol, ci pe dimensiunea oferirii de consiliere de urgență, de un suport specializat pentru victimele care se adresează centrului. Dacă centrele funcționează în spitalele județene, în camere de gardă (...), în asemenea condiții o victimă a violenței sexuale nu poate sta nici cinci minute. E o stare de tensiune, unde toată lumea e în suferință, majoritatea nu primesc răspunsuri clare și atunci se creează o tensiune implicită în locul respectiv, care sperie îngrozitor și mai rău o victimă a violenței sexuale, care are deja o traumă extrem de puternică și pe care cel puțin femeile au învățat să o ascundă”, explică Mihaela Săsărman.

Și Consuela Banciu subliniază importanța consilierii psihologice.

„Recomandarea fermă pentru victime este intervenția psihologică. Recuperarea psihologică a victimei este grea și, din păcate, victimele nu ajung de fiecare dată să facă terapie și mai ales cu psihologi formați pe astfel de infracțiuni”, subliniază aceasta.

„Infracțiunea” de a nu ști te condamnă la suferință

Ambele specialiste cu care am vorbit susțin că victimele, de cele mai multe ori, nu știu ce ajutor pot primi. Ele nu știu că pot cere sprijin, că pot solicita vizita unui psiholog. De prea puține ori sunt informate, cu calm, despre posibilitățile pe care le au în situația în care se află. 

„Pe cărarea sinuoasă în încercarea de reparare a nedreptății, adeseori victima rămâne singură, fără informații privind pasul următor, pleacă de la Poliție după ce a raportat abuzul, copleșită de formalități multiple, fără să știe care sunt următorii pași pe care-i are de făcut, care i-ar permite accesul către un serviciu de sprijin din partea instituțiilor publice”, punctează Consuela Banciu. 

„Cumva ideea că noi avem acest serviciu de consiliere, «dacă ni-l cere cineva noi îl oferim», poate că acoperă adevărul, în sensul că, vezi Doamne, avem un psiholog. Dar sunt foarte, foarte, foarte puține victime care știu că pot cere acest serviciu. Mai mult, psihologii nu sunt specializați pe consilierea unui anumit tip de victimă: nici pe consilierea victimelor violenței domestice, nici pe victimele violenței sexuale. Eu spun la nivel național, că, pe de altă parte, sunt unul, doi oameni în acest sistem care își doresc să facă bine și fac bine, dar eu să zicem că știu patru. Câți mai sunt în țară nu știu. Dar nu trebuie să îi știu eu, trebuie să îi știe victimele. Și nu trebuie să fie atât de puțini, trebuie să fie o rețea națională”, explică Mihaela Săsărman. 

Cum poate ajuta fiecare dintre noi 

Cu toate că multe lucruri s-ar putea face mai bine când vine vorba despre protecția victimelor abuzurilor sexuale sau violurilor, nu trebuie să arătăm cu degetul doar către autorități. O responsabilitate există în dreptul fiecăruia, ca membri ai unei comunități în care astfel de abuzuri au loc. Ce putem face pentru a ajuta victima în astfel de situații?

„Un lucru pe care îl poate face un membru al comunității este să nu își schimbe atitudinea față de victimă în momentul în care a aflat că a fost victima unei agresiuni. Să nu judece. În mod obiectiv, nu știe care a fost situația. Dacă dorește să ajute, trebuie să aibă un comportament de căldură, de prezență, îmi exprim dorința de a ajuta: «Ce pot să fac pentru tine?». Dacă știe unde poate merge victima, la poliție sau la spital, să îi indice acest lucru”, ne-a spus președinta asociației Transcena. 

Și Consuela Banciu spune că este important să nu tratăm cu indiferență abuzul, de orice fel ar fi el. 

„Vedem diverse feluri de ignorare a abuzului sexual din partea oamenilor de rând. Societatea nu trebuie să trateze cu indiferență abuzurile de orice fel, mentalitatea românului trebuie schimbată, să nu întoarcem capul dacă observăm un abuz, mai ales asupra copilului, iar atunci când cineva ne mărturisește că a fost în trecut victima unei violențe sexuale, să arătăm mai multă compasiune și empatie față de vulnerabilitatea sa. Firește, ar trebui să știm că, în cazul în care ni se mărturisește de către o persoană sau mai ales de către un copil sau suntem martori ai unui abuz de natură sexuală, trebuie să raportăm acest lucru organelor/instituțiilor competente”, atrage atenția psiholoaga. 

De cele mai multe ori, mediul online ajută agresorii să își aleagă victimele, mai ales în cazurile în care acestea sunt copiii. 

„Copiii sunt cei mai vulnerabili pentru că nu înțeleg pe deplin natura relaţiilor sociale şi pentru că, prin natura gândirii specifice vârstei, pot fi convinşi uşor să ascundă acest secret”, explică Consuela Banciu. 

Ea a mai punctat și faptul că este important ca specialiștii care ajung să audieze victimele agresiunii sexuale sau violului, mai ales în cazul copiilor, să „cunoască tehnici de interviu pentru evitarea retraumatizării copilului abuzat sexual, deoarece nu de puține ori acesta este supus audierilor repetate, iar riscul de retraumatizare este foarte ridicat, din cauza readucerii aminte a experiențelor abuzive”. 

Speranță

Mihaela Săsărman speră ca noua lege promulgată de președintele Klaus Iohannis la începutul lunii iulie, prin care orice act sexual cu un minor sub 16 ani va fi considerat viol (dacă diferența de vârstă dintre parteneri depășește cinci ani), să aducă mai multă dreptate victimelor.

„Sperăm, nu știm sigur, dar sperăm, să aducă un pic mai multă eficiență pentru victimele minore. Va fi totuși o diferență și vor fi tratate altfel cazurile, pentru că va fi greu, nu imposibil, dar va fi greu să mai fie scuzat agresorul”, este de părere aceasta. 

Rămâne de văzut cum va fi aplicată noua lege și câtă protecție va oferi de acum înainte statul român victimelor acestor infracțiuni, în mare parte copii. Cel puțin pentru moment, e clar că sunt multe lucruri de îmbunătățit, mai ales pe partea de informare a victimelor. Nu este suficient să ai niște drepturi, dar să nu beneficiezi de ele din neștiință sau nepăsare (din partea celor care ar trebui să ofere sprijin). 

Acest material confirmă în fapt necesitatea proiectului „Rupe tăcerea! Nu e vina ta” inițiat de Observatorul de Covasna și Asociația pentru Comunitate, cu sprijin financiar din partea Consiliului Județean Covasna.

Proiectul pune sub lumina reflectoarelor problema abuzului, nedorit de răspândită în comunitățile de astăzi, dându-le persoanelor aflate într-o astfel de situație – îndeosebi persoanelor tinere – încrederea că pot vorbi despre tot ce li se întâmplă și că traumele pot fi vindecate. 

Tot cu această ocazie, la Sfântu Gheorghe concertează joi, 20 iulie, de la ora 20:00, artista Kaz Hawkins, care și-a transformat suferința personală într-un mesaj de conștientizare și de susținere pentru supraviețuitorii abuzului.

Sursa foto: unsplash.com