Numărul copiilor abandonaţi în spitale creşte de la un an la altul Ironia vieţii este aceea că în timp ce unii se chinuie ani întregi pentru a avea un copil, cheltuind şi preţul unui apartament pe tratamente de fertilizare, alţii sunt binecuvântaţi cu un copil şi îşi bat joc de o viaţă inocentă. Problemele sociale, greutăţile cotidiene sau pur şi simplu inconştienţa determină din ce în ce mai multe mame să îşi abandoneze pruncii în maternităţi. Acest fenomen nu ocoleşte nici secţia de Neonatologie

Numărul copiilor abandonaţi în spitale creşte de la un an la altul

Ironia vieţii este aceea că în timp ce unii se chinuie ani întregi pentru a avea un copil, cheltuind şi preţul unui apartament pe tratamente de fertilizare, alţii sunt binecuvântaţi cu un copil şi îşi bat joc de o viaţă inocentă. Problemele sociale, greutăţile cotidiene sau pur şi simplu inconştienţa determină din ce în ce mai multe mame să îşi abandoneze pruncii în maternităţi. Acest fenomen nu ocoleşte nici secţia de Neonatologie a Spitalului Judeţean „Dr. Fogolyan Kristof” din Sfântu Gheorghe. Şi aici sunt „uitaţi” micuţi abia născuţi, iar legea nu face nimic împotriva inconştienţei unor aşa zise mame. Aceşti copii sunt nevoiţi să se obişnuiască cu chipul asistentelor, cu gustul biberonului şi cu mirosul de clor din spital. Apoi, fără să ştie, ajung într-un sistem care şchioapătă, iar după ani buni de stat pe la asistenţi maternali, apoi în centre de plasament, dacă au şansă îşi găsesc rostul în viaţă, dacă nu, ajung pe stradă.

 

Micuţi lăsaţi prin spitale

 

Purtătoarea de cuvânt a Spitalului Judeţean, Fulop Annamaria, ne-a declarat că din ce în ce mai mulţi micuţi sunt lăsaţi de către mamele lor în spitale. Dacă anul trecut numărul acestor copii uitaţi a fost de 11, în prima jumătate a anului 2011 au fost lăsaţi deja 11 copii în sălile unităţii medicale. Aşadar tendinţa este de creştere, cu toate că numărul naşterilor a scăzut în ultimii ani, având o tendinţă de descreştere în continuare. Dintre cei 11 prunci lăsaţi anul acesta în spitale, asistenţii sociali au reuşit să plaseze patru dintre ei înapoi la familii, iar 7 au ajuns la asistenţi maternali. În 2011 activitatea Direcţiei Judeţene de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a dat mai multe rezultate, pentru că anul acesta 8 din cei 11 copii abandonaţi au ajuns înapoi în sânul familiilor, şi doar 3 au rămas în sistem.

 

Asistenţi maternali profesionişti - din ce în ce mai puţini

 

Postul de asistent maternal profesional este aparent un loc de muncă obişnuit, ca oricare altul. În realitate însă este cu totul altceva. A fi asistent maternal înseamnă mai multă responsabilitate decât multe alte joburi. Asistenţii maternali iau acasă copiii abandonaţi, de cele mai multe ori până la împlinirea vârstei de 2 ani, pentru că micuţii pot fi plasaţi numai după această vârstă. De fapt scopul acestui tip de plasare este acela ca bebeluşul, apoi copilul să se dezvolte şi să crească într-un mediu cât mai apropiat celui de familie. Asistenţa maternală presupune îndeplinirea mai multor condiţii, unele destul de severe. Pe lângă examenele pe care aceste persoane trebuie să le dea, trebuie să aibă şi condiţii de cazare optime, impuse de lege, cum ar fi camere separate pentru fiecare copil pe care îl iau în plasament. Pe lângă asta, asistentul maternal nu are dreptul să aibă alt loc de muncă. În momentul de faţă în judeţul Covasna sunt 154 de asistenţi maternali profesionişti, care îngrijesc 318 copii. Depă ce statul a decis scăderea salariilor angajaţilor din domeniul public cu 25%, şi această categorie de angajaţi a avut de suferit, aşa se face că numărul asistenţilor maternali este în continuă scădere. Dacă în 2009 din cele 181 de astfel de posturi au fost ocupate 170, în 2010 numărul posturilor ocupate a scăzut la 161, deşi statul a aprobat 191 de astfel de locuri de muncă, iar în 2011 tot din 191 de posturi doar 154 sunt ocupate. Un aspect deloc de neglijat este şi puterea psihică a asistenţilor maternali, care trebuie să fie conştienţi de faptul că acel copil pe care îl cresc şi îngrijesc poate fi luat de la ei în orice clipă.

 

„Nu pot trece peste această traumă”

 

Ana Maria este o fostă asistentă maternală şi ne-a povestit că a decis să încerce această slujbă pentru a vedea cum este viaţa cu un copil. „Au plasat la mine un băieţel absolut fabulos în vârstă de 5 luni. A fost la mine în jur de un an, iar această perioadă a fost cea mai frumoasă din viaţa mea. Mi-a fost imposibil să nu mă ataşez de micuţ. Apoi am conştientizat faptul că Alexandru va fi luat de la mine şi am crezut că este mai bine dacă renunţ la această slujbă. Nu aş mai face-o niciodată. Este o traumă peste care poţi trece numai dacă ai nervi de oţel sau dacă ai inima de piatră.” Aşa se face că Alexandru a ajuns în altă parte, rupt de cea cu care s-a obişnuit şi căreia poate i-a zis pentru prima dată „mama”.

 

Adopţia - îngreunată de birocraţie

 

Singura şansă reală a acestor copii de a avea o viaţă într-adevăr normală, în sânul unei familii adevărate, este adopţia. Legile, procedura complexă, precum şi birocraţia însă îngreunează mult acest proces aparent normal. Numărul adopţiilor este mic în judeţ, în 2010 s-au adoptat 8 copii, iar această tendinţă se menţine şi pentru acest an, dat fiind faptul că în prima jumătate a anului s-au înregistrat 4 adopţii, conform datelor furnizate de DGASPC. Cele mai multe cupluri care doresc să adopte un copil vor ca vârsta acestuia să fie până la un an, pe când toate procedurile premergătoare unei adopţii durează de cele mai multe ori peste un an de zile.

 

Indiferenţa la extrem

 

Să ne întoarcem însă la ideea de bază, aceea că multe mame îşi abandonează pruncii în maternitate. După ce o fac, acei copii nedoriţi de părinţii biologici, dar atât de doriţi de părinţii adoptivi, rămân în custodia statului. Şi asta pentru că trebuie găsită mama fugară, precum şi tatăl, fiind nevoie de semnătura lor cum că renunţă la drepturile părinteşti. Din moment ce nu i-a interesat copilul atunci când l-au lăsat la spital, părinţii manifestă de cele mai multe ori dezinteres şi după. Urmează o procedură lungă, care implică multe autorităţi, până când acel micuţ va simţi dragostea în braţele unor adulţi care, dacă vorbim de un final fericit, vor fi părinţii lui.