De la afine la cereale integrale sau nuci, o mulţime de ingrediente au primit în ultimele decenii titulatura de superaliment care combate stresul, cancerul sau infecţiile. Între timp, însă, părerile specialiş­tilor s-au mai nuanţat şi ne fac să ne întrebăm dacă superalimentele chiar există.

În anii ‘90 specialistul în medicină alternativă Michael Van Straten dădea lovitura pe piaţa cu o nouă carte cu reţete şi sfaturi. Numită Superalimente, cartea pre­zenta acele ingrediente de 5 stele care reprezentau cheia spre o viaţă mai sănătoasă şi fără boli, crescând rezistenţa organismului. Lista de superalimente avea puţine surprize, cuprinzând în general fructe şi legume, cereale integrale, seminţe şi fructe uleioase (nuci, migdale, alune).

De atunci şi până acum noţiunea de superalimente a devenit tot mai atrăgătoare căpătând proporţii aproape magice pentru alimentele exotice vândute pe bani mulţi, doar pentru că sunt mâncăruri cu potenţial benefic. În fiecare an, comercianţi şi producători pricepuţi s-au întrecut să promoveze noi superalimente cu efecte minune recomandată că sursa incomparabilă de nutrienţi extraordinari.

Cea mai folosită afirmaţie este că superalimentul în cauză este o sursă incontestabilă de antioxidanţi. Acele substanţe pe care studiile le ridică în slăvi şi le pun pe primul loc în topul ingredientelor care ne scapă de boli. De la fructe de pădure până la ciocolată şi vin aproape toate alimentele au mai nou antioxidanţi şi trebuie să le mâncăm pentru a compensa deficienţele. Practic suntem o planetă de oameni cu multiple lipsuri, par să ne spună cei care promovează acest tip de superalimente.

În realitate, însă, o analiză publi­cată în Annals of Internal Medicine arată exact contrariul. Luăm suplimente şi mâncăm anumite superalimente degeaba, pentru că nu ducem lipsă de nutrienţii esenţiali şi avem o dietă adecvată.

Primul indiciu care ne ridică semne de întrebare stă în felul în care studiile fac afirmaţii despre efectele benefice ale superalimentelor. Studiile vorbesc despre ali­mente care „ar putea ajuta” sau „ar putea lupta” cu diferite afecţiuni. Totul e probabil, nimic nu e sigur! Sunt folosite cu verbe care indică probabilitatea şi nu exactitatea.

Nu înseamnă, însă, că alimentele care conţin nutrienţi esen­ţiali nu sunt bune pentru noi, ci doar că efectele lor sunt super-exagerate fără să fie întotdeauna fondate pe o bază ştiinţifică. De altfel, în 2007, Uniunea Europeană a luat atitudine şi a interzis folosirea cuvântului superaliment sau aliment minune în vânzarea unui produs fără să fie aduse şi dovezi ştiinţifice credibile.

Lucrul cel mai important de care ar trebui să ţinem cont este că o dietă echilibrată şi variată are efecte mai bune şi de lungă durată, în comparaţie cu o dietă în care încercăm să introducem doar alimentele lăudate de studii. Alimentele obişnuite, fără titulaturi spectaculoase, sunt benefice. Pentru că şi o salată verde sau un morcov pot fi un superaliment dacă sunt introduse într-o dietă corectă.

(foodstory.ro)