Interviu cu Rácz Attila, proprietarul Castelului Daniel din Tălișoara

Aproape 400 de ani de istorie pură, peste 1400 de oaspeți, 8 camere unice și satisfacție infinită. Așa arată bilanțul Castelului Hotel Daniel din Tălișoara, unul dintre cele mai renumite din Transilvania, deținut de Rácz Attila și Lilla.

În urmă cu 7 ani, în mai 2011, Castelul Daniel din Tălișoara își deschidea porțile către publicul larg, către oamenii din toată țara și din străinătate care doreau să încerce stilul de viață al nobilimii de altă dată.

Rácz Attila și soția sa au văzut Castelul în decembrie 2007 într-un album despre Ținutul Conacelor. La scurt timp l-au vizitat și s-au îndrăgostit de ceea ce le-a fost dat să vadă. „Ne gândeam să ne cumpărăm o casă, așa că ne-am luat un castel”, a spus Rácz Attila într-o conferință dedicată tinerilor antreprenori, organizată în 19 mai la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe.

Așa au și făcut. Au cumpărat castelul, i-au dat viața pe care o merita și după trei ani și investiții uriașe, Castelul Daniel a intrat în circuitul turistic ca hotel.

Despre decizia de a deveni proprietarii unui monument istoric, despre restaurarea acestuia, includerea în circuitul turistic, investiții, clienți, planurile din viitorul apropriat și nu numai, aflați în interviul următor, în care interlocutor ne-a fost Rácz Attila.

Ce a fost în sufletele voastre când ați luat decizia de a deveni proprietarii unui castel?

A fost în primul rând dorința de a ne muta acasă, în condițiile în care amândoi lucram în meserii  care acasă nu sunt căutate sau nu au o piață. Soția mea lucrează în zona de corporate marketing și eu în zona banking IT. Era foarte greu să ne poziționăm în zonă. Atunci am căutat oportunități mai ciudate, mai nebunești, în care să putem să investim, pentru că aveam resurse financiare și pentru că voiam să creăm valoare, atât de business, cât și în ceea ce privește salvarea unui monument istoric. După cum știți, multe monumente istorice din Transilvania și nu numai, stau să cadă. Văzând acest monument istoric am zis să încercăm să îl salvăm și să creăm din el un lucru pozitiv și prosper.

Cum ați auzit de acest castel?

Am primit cadou o carte în care l-am văzut, ne-am dus acolo și l-am văzut personal, ne-a plăcut, a fost un fel de iubire la prima vedere și pentru că am avut resursele financiare parțiale disponibile am început să facem procedurile de achiziție. Era o proprietate privată, cu drept de preempțiune pentru stat, fiind monument istoric de interes național. Statul nu a putut să investească din cauza constrângerilor bugetare și atunci ne-a lăsat pe noi să achiziționăm. Așa că noi l-am renovat și l-am pus în circuitul turistic.

Spuneați că vă doriți ca toți oaspeții dumneavoastră să se simtă ca niște prinți și prințese când trec pragul Castelului Daniel. Voi vă simțiți regi, acum că aveți și un castel?

Cu cele trei prințese pe care le avem, evident. (râde). Nu, de fapt nu ne simțim regi pentru că noi suntem oameni foarte simpli. Aici în Covasna sunt persoane care nu doar că se simt nobili, ci într-adevăr sunt. Noi nu avem sânge albastru sau cel puțin nu știm să avem, ci suntem oameni simpli și pur și simplu facem asta din pasiune și din dorința de a crea ceva de neuitat pentru clienții noștri.

Cum se îmbină viața la Castel cu viața de rocker?

Foarte bine. Și muzica rock pe care o ascult se inspiră foarte mult din lumea trecută și castelul în sine este foarte mult inspirat din istoricul lui. Cei care trec pragul castelului sunt inspirați de viața secolului al XVII-lea. Pe de altă parte, și muzica, businessul și castelul sunt domenii foarte complexe și frumoase.

Județul Covasna a dezvoltat un brand al Ținutului Conacelor. Cum vă ajută acest lucru?

Ne ajută foarte mult. Lucrăm foarte mult cu Consiliul Județean Covasna, apreciem foarte mult activitatea lor și într-adevăr cred că și dânșii apreciază munca noastră pentru că ne propun și ne ajută cu vizibilitate mai mare pe piață prin activitățile pe care le derulează. În anii trecuți au organizat foarte multe excursii pentru bloggeri și jurnaliști, în care la noi era una dintre principalele stații, la noi au fost cazați la un moment dat acești bloggeri și ne-au dus vestea în primul rând în capitală și în orașele mari din România.

Cum sunt clienții voștri și ce public țintă aveți?

Noi avem ca public țintă în primul rând acei oameni care sunt interesați de cultură, de trecut, de viața de odinioară, oameni care au și resurse financiare, astfel încât să poată să își permită acest tip de acomodare, care este mai costisitor decât altele, dar în același timp conține și foarte multe servicii. Adică nu vindem numai castelul, ci și serviciile unei echipe foarte mari, comparativ cu alte pensiuni cu această mărime, care asigură un nivel de service foarte ridicat. Este foarte bine și faptul că noi avem o clientelă care apreciază foarte mult ce facem și sunt totodată și clienți foarte plăcuți, cumsecade.

Ce ar trebui să știm dacă am vrea și noi să ne cumpărăm, în viitor, un castel?

În primul rând trebuie să existe acea dorință de a salva un patrimoniu cultural al țării și a-l face prosper. Dacă cineva dorește să facă o astfel de achiziție trebuie să aibă și un plan de business, pentru că altfel în foarte scurt timp o va da în bară cu posibilitățile de finanțare. În al doilea rând trebuie să se pregătească mental cu cerințele celor de la Ministerul Culturii care țin de monumente istorice, care de multe ori sunt foarte exigente și greu de înțeles, dar care, după părerea mea, au logică, sens. Nu trebuie să îți imaginezi că trebuie să te lupți împotriva lor, ci trebuie să te conformezi cu niște cerințe care nu degeaba au fost inventate.

Ce lucrări ați avut de făcut la acest castel?

Lucrarea a început cu studii de istorii de artă, așa că a trebuit să implicăm un istoric de artă care cunoștea perioada respectivă. Apoi am avut de făcut studii de parapet prin care au fost analizați pereții și s-au și găsit foarte multe picturi murale din 1680, aproximativ. După care am făcut planurile construcției și construcția în sine. Între timp am făcut și o finanțare din fonduri europene parțială și apoi strategia de ieșit pe piață și de vânzare.

La ce costuri ați ajuns până acum cu investițiile făcute?

În momentul de față ne dezvoltăm în continuare, pentru că pe lângă acest castel mai există un conac din care am creat facilități de cazare și săli de conferință și urmează să lansăm și un wellness. Ca atare, în momentul de față, pe zona investițională, cred că ne apropiem de un milion de euro, aproximativ.

A meritat tot efortul?

Cu siguranță a meritat. Nu neapărat din punct de vedere investițional, pentru că din acest punct de vedere nu știu în cât timp o să se merite, dar sunt alte trei puncte de vedere: în primul rând satisfacția că am reușit să salvăm ceva și să creăm valoare, satisfacția care vine din feedback-ul clienților și satisfacția care vine din faptul că dăm locuri de muncă, frumoase și plăcute pentru aproximativ 15 oameni din zonă.

Oamenii din județ pot să meargă la castelul dumneavoastră?

Sigur, cum să nu! Noi suntem cu porțile deschise. Mai mult decât atât, având în vedere că suntem mai sus poziționați din punct de vedere al costurilor, avem și programe și parteneriate cu asociații, în care, pentru diferite evenimente poarta castelului este deschisă pentru toată lumea. La astfel de activități chiar îi invităm pe toți cei care vor să vadă castelul, ce este acolo sau doar să bea un suc.

Sursă foto: Facebook/Castle Hotel Daniel

-----------------------

Despre Castelul Daniel din Tălișoara

Castelul a fost construit în stil renascentist (perioada târzie), iar în secolul al XIX-lea i s-a adăugat o aripă, construită în stil clasicist. Clădirea conține mai multe sculpturi în piatră, valoroase, construite în stil renascentist (perioada târzie).

Subsolul aflat în partea de nord-vest a castelului și camerele deasupra subsolului sunt elementele care păstrează cea mai arhaică formă arhitecturală a castelului, motiv pentru care se presupune că au fost primele încăperi construite de Daniel Mihály.

Următoarea construcție majoră este legată de numele lui Daniel Mihály II (nepotul lui Daniel Mihály), care a construit aripa de nord-vest, aripa mai scurtă a castelului, legând-o de aripa principală în unghi de 45 de grade. Cu siguranță, această aripă scurtă a castelului a fost construită cu etaj, deoarece se știe că, inițial, la parter, se afla poarta castelului. De lucrările de construcție din 1669 amintește și blazonul sculptat în piatră, situat pe fațada clădirii. Blazonul se află pe un fronton împodobit cu o rozetă și înălțat prin două obeliscuri.

În anul 1680 Daniel Mihály a început din nou lucrările de construcție, adăugând un etaj și aripii mai lungi.

O ultimă renovare majoră se leagă de numele lui Daniel Gábor, proprietatea intrând în posesia familiei Daniel, prin soția acestuia, Rauber Mária. În 1884, Daniel Gábor a anexat aripa de nord-est a clădirii, construită în stil clasicist. Această aripă conține ferestre semicirculare, iar pe frontonul acesteia apare blazonul familiei (o lebădă cu gâtul săgetat) sculptat în teracotă. Tot de numele lui se leagă și înzidirea porții. La această dată este posibil să fi  apărut cadrul de ușă pe care apărea inițiala ID și anul 1649, preluat din castelul mic, din spate, cât și cele două plăci de marmură care amintesc de lucrările de construcție din 1884, pe una apărând inscripția : ”V. D. G. UDVARHELYMEGYE FŐISPÁNJA” (V(argyasi) D(aniel) G(ábor) Comite Suprem al Comitatului Odorhei), iar pe cealaltă:  ”R. M. ÚJITOTTÁK AZ 1884-IK ÉVBEN” (R(auber) M(aria) l-au reînnoit în anul 1884). Probabil aceasta a fost data la care clădirea și-a primit ferestrele mari, semicirculare, cu vedere spre curte. La începutul anilor 1890, fațada castelului dinspre stradă a căpătat o terasă, proiectată de arhitectul Draskóczy Jenő.

După naționalizare, castelul a trecut prin ceea ce au trecut majoritatea castelelor, mobilierul castelului s-a pierdut, iar apoi castelul fost folosit drept loc pentru birouri, hambar pentru cereale sau depozit pentru diferite produse chimice, toate acestea degradându-l puțin câte puțin. Putem face doar presupuneri cu privire la ceea ce a fost distrus.

Drept de proprietate: după schimbarea regimului, castelul a fost retrocedat proprietarilor, care la rândul lor, au vândut castelul, care în prezent funcționează ca și hotel.

Sursa: Castel în Transilvania (http://www.castelintransilvania.ro).