Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni din Sfântu Gheorghe a lansat joi, în premieră naţională, un proiect de digitalizare a patrimoniului pastoral prin reconstituirea 3D a unei stâne tradiţionale din Munţii Vrancei.

Reprezentanţii muzeului au precizat că data aleasă pentru lansarea proiectului nu este întâmplătoare, ziua de 23 aprilie, sărbătoarea Sfântului Gheorghe, reprezentând în calendarul popular momentul în care „se fac stânile” şi începe oficial transhumanţa.

Conform tradiţiei, sezonul pastoral se va încheia de Sfântul Dumitru, pe 26 octombrie, când „se strică stânile”, după cum zice o vorbă din popor.

Potrivit muzeografului Dan Buzea, stâna Borta este o construcţie din lemn ridicată în prima jumătate a secolului al XX-lea într-o pajişte alpină din zona Vrancei şi folosită decenii la rând pentru văratul animalelor.

Specialiştii muzeului au realizat o cercetare amplă pe teren între anii 2022 şi 2025, în urma căreia au documentat, au scanat 3D şi au relocat stâna, urmând ca aceasta să fie reconstruită în incinta viitorului muzeu în aer liber din Voineşti-Covasna.

Reconstituirea virtuală permite vizualizarea detaliată a elementelor originale, de la inscripţii scrijelite de ciobani pe grinzi până la urmele de bardă lăsate pe bârnele de conifere.

„În viitorul apropiat, stâna va fi reconstruită în cadrul muzeului în are liber din Poiana Zânelor, de la Voineşti-Covasna. Acolo noi mai avem o stână, deci va fi a doua stână arhaică specifică oieritului montan (...) Stâna Borta ne-a fost donată, dar, fiind deteriorată în proporţie de circa 60%, nu o vom putea reconstitui, deci o vom reconstrui. S-au păstrat mai multe bârne pe care sunt inscripţionate numele ciobanilor care au stat acolo la munte şi deja am început să documentăm fiecare nume (...) Mai avem în lucru un proiect şi anume o casă mocănească ce urmează să ne fie donată, deci va intra în curând în patrimoniul nostru. Este vorba despre o gospodărie tradiţională românească din zona Covasnei, care va completa muzeul din Valea Zânelor”, a declarat pentru AGERPRES, muzeograful Dan Buzea.

Cercetările coordonate de dr. Lucian David au scos la iveală ingeniozitatea planului arhaic al stânei, format din două spaţii separate de un „comarnic”, adică un perimetru în care se mulgeau animalele.

Primul era „fierbătoarea”, adică locul unde se făcea focul, se fierbea zerul şi se gătea mămăliga, un spaţiu fără tavan, pentru evacuarea fumului. Cea de-a doua, „stâna brânzei” era o încăpere izolată termic, cu tavan acoperit cu pământ şi podea din cetină proaspătă, menţinută în permanenţă la o temperatură scăzută pentru conservarea produselor lactate, respectiv a caşului şi brânzei în burduf.

O descoperire valoroasă este sistemul de numerotare a bârnelor din lemn cu cifre romane, dovadă că stâna a fost concepută astfel încât să poată fi demontată şi mutată periodic, aceasta fiind o practică esenţială pentru fertilizarea naturală a pajiştilor alpine.

Proiectul de digitalizare face parte dintr-un demers mai amplu al Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni din Sfântu Gheorghe, intitulat „Oieritul tradiţional în Sud-Estul Transilvaniei”, care documentează această ocupaţie tradiţională, definitorie pentru identitatea culturală a mocanilor voineşteni.

În cadrul aceluiaşi demers, profesoara Florentina Teacă a realizat în ultimii ani o serie de documentare etnografice valoroase despre „urcatul oilor la munte” în zona Voineşti-Covasna, care surprind mărturii ale ultimilor oieri transhumanţi.

Printre altele, Florentina Teacă a publicat şi o carte despre Nedeia mocănească sau Sântilia, cea mai veche şi importantă manifestare tradiţională a românilor din zonă, dar şi volumul „Mocanii voineşteni, străjeri ai românismului în Arcul carpatic transilvan”, care prezintă în aproape zece capitole viaţa „oamenilor de la umbra cetăţii dacice din Valea Zânelor-Covasna”, începând cu felul şi înfăţişarea lor, continuând cu rânduielile de la stână şi terminând cu bucatele tradiţionale, obiceiurile şi sărbătorile lor tradiţionale.

„Deşi era înzestrat cu puţină ştiinţă de carte, în trecut, ciobanul avea capacitatea de a putea deosebi fiecare oaie de cârd; era veterinar, meteorolog, cunoştea harta cerului, adeseori era cunoscut ca având înzestrări oculte, ştia să ferece gura lupului care le pricinuia pagube, ştia să alunge vraja care lua mana laptelui, cunoştea calendarul naturii, ştia să respecte datinile creştine”, ne spune Florentina Teacă în una dintre scrierile sale.

Aceasta aminteşte, printre altele, despre păpuşile de caş pe care tinerii ciobani le făceau pentru a le dărui iubitelor, despre horele de Sântilie, dar şi despre „tovarăşii de nădejde” ai mocanilor: câinii ciobăneşti şi nelipsitele bâte pe care aceştia îşi „încrustează gândurile”.

„Meseria de cioban se moştenea din tată în fiu, fiii intrând ca ciobani cu plată la oile părinţilor, de la care primeau anual 7 oi, opinci, suman, căciulă, două perechi de iţari, câte o sarică pentru iarnă şi hrană. Sporindu-şi oile, pe parcurs intrau ca asociaţi în turmele părinţilor, iar dacă erau mai pricepuţi şi deprindeau ciobănia mai repede, intrau ca baci la alţi stăpâni de oi. Deci, plata se făcea numai în natură, tinerii oieri fiind cointeresaţi să-şi sporească turmele proprii (...) Din multele lor obiceiuri pastorale, cel mai frumos şi celebru rămâne Sântilia (...) Văzută, iniţial, ca un „târg de fete”, Sântilia avea mai multe rosturi: de a mijloci idile, de a uni destine, de a face alianţe şi, nu în cele din urmă, de a uni „hotarele” dintre românii de aici şi românii de peste munţi (...) În zilele Sântiliei, trei la număr, despre care memoria colectivă reţine că se desfăşurau în jurul datei de 2 august, care coincidea cu ziua Sfântului Prooroc Ilie (conform calendarului iulian, pe stil vechi), tinerii ciobani coborau din munte, îşi căutau şi alegeau viitoarele mirese, le dăruiau păpuşile de caş, jucau cu aceste fete în horă, se cunoşteau cu ele, se îndrăgeau şi, dacă lucrurile se potriveau, mergeau şi le cereau de la părinţii lor, urmând ca, ori la sfârşitul toamnei, la încheierea sezonului pastoral, ori în miez de iarnă, între Bobotează şi începutul Postului Mare, să aibă loc nunta”, spune Florentina Teacă.

Sursa foto: captură imagini/video youtube