Zece elevi francezi au petrecut două săptămâni în oraş, în cadrul unui parteneriat cu Gr. Şcolar Constantin Brâncuşi.

Patrick Ythier este un profesor de limba engleză la Școala Saint Yves dintr-o mică localitate din Nord-Vestul Franței, Gourin. L-am întâlnit la Restaurantul Park din Sfântu Gheorghe, unde am stat de vorbă cu el și colegul lui, profesorul de matematică de la aceeași instituție, Daniel Pichon. Din cauza barierelor lingvistice, Patrick Ythier a fost cel care a răspuns întrebărilor puse de noi.

- În primul rând am să vă rog să ne spuneți cum de ați ajuns la Sfântu Gheorghe și de fapt ce faceți aici?

- Este vorba despre un parteneriat între Școala Saint Yves din Gourin și Grupul Școlar Constantin Brâncuși din Sfântu Gheorghe, în cadrul căruia 10 elevi de la noi au petrecut două săptămâni la Sfântu Gheorghe, timp în care au lucrat la diferite organizații, instituții sau firme. Proiectul de colaborare dintre cele două școli a început cu patru ani în urmă, prin scrisori, dar dorim să extindem acest parteneriat în sensul în care el să devină un fel de schimb de elevi între cele două școli. Elevii care au venit aici lucrează la Școala Constantin Brâncuși, la Fundația Diakonia, la Hotel Park, sau instituții din cadrul DGASPC.

- Care credeți că sunt beneficiile unei astfel de experiențe trăite în România?

- Este o oportunitate pentru studenții noștri, ca și pentru noi, profesorii, de altfel. Putem vizita locuri unde poate nu credeam că vom ajunge vreodată, iar simplul fapt că vedem ceva nou, ceva diferit de ceea ce avem acasă, merită. Putem vedea cum funcționează firmele și instituțiile de aici, să le comparăm cu ale noastre și să tragem o concluzie. De asemenea, în cadrul unor astfel de schimburi de experiență poți întâlni tot felul de oameni, le asculți povestea, primești o felie din viața lor, iar acest lucru este unul foarte bun.

- Cum vi se pare orașul Sfântu Gheorghe și împrejurimile, în general? Ce ați apucat să vizitați?

- În Sfântu Gheorghe am mers prin magazine pentru a cumpăra cadouri pentru familiile noastre. Am cumpărat pălincă, pentru că este lege că trebuie să cumperi pălincă din România. În ceea ce privește orașul în sine, mi-a rămas întipărit în minte statuia Sfântului Gheorghe pe dragon, din centrul orașului. Este plăcut să vezi că avem elemente comune în culturile noastre. Am făcut chiar un studiu despre cum Sfântul Gheorghe este prezent în diferitele culturi, iar statuia de aici îmi aduce aminte de faptul că putem fi foarte diferiți, dar întotdeauna vom găsi puncte comune, elemente care ne leagă.

- Ce reacții ați avut de la elevi când le-ați propus să vină în România? Au avut reticențe?

- Pentru cei mai mulți dintre elevi este prima experiență în afara granițelor Franței. Nu este vorba numai de România sau Sfântu Gheorghe, ci și despre faptul că sunt departe de casă. Unul dintre profesorii de la școala noastră a trăit doi ani în România, așa că li s-a povestit în mare cam ce îi va aștepta aici. Acest profesor le-a vorbit și despre conflictele pe care le pot găsi aici, așa că au fost într-o măsură mai mică sau mai mare pregătiți pentru viața de aici. Sigur că spun că este altfel, ceva diferit, sunt unele lucruri care nu le plac, mai ales când vine vorba de mâncare, iar altele le plac foarte mult, deși nu au mai mâncat așa ceva niciodată. De asemenea unii dintre elevii noștri au întâmpinat unele experiențe șocante. Este vorba despre cei care lucrează la Fundația Diakonia. Ei au mers la domiciliul unor persoane bolnave, pentru a le îngriji. Aici au văzut sărăcie și boală, lucru care desigur, nu poate fi trecut cu vederea. Dar le-am explicat că aceste lucruri fac parte din viața de zi cu zi, din viața comunității de aici, și cu toate că realitatea poate fi câteodată dură, este totuși realitate.

- Cum vedeți comunitatea din Sfântu Gheorghe din punct de vedere al diversității culturale? După cum mi-ați spus, elevii lucrează și la o școală românească, și la o fundație unde angajații sunt maghiari.

- Singura consecință dată de această diversitate pentru noi este una pozitivă, și anume aceea că încercăm să învățăm puțin din ambele limbi, atât din română, cât și din maghiară. Cunoaștem acest aspect al comunității din Sfântu Gheorghe, dar obiectivul nostru nu a fost și nu este acela de a compara. Prioritate pentru noi este faptul de a vedea, de a descoperi. Le-am spus și elevilor că aceasta este prioritatea pentru ei. Tot ceea ce vedem, nu vrem să comparăm cu ceea ce avem acasă, nu dorim să criticăm și să comparăm, vrem doar să vedem. Cu toate acestea, după ce elevii noștri vor ajunge acasă, vor trebui să redacteze un referat în care să povestească despre experiența lor în România și în care vor trebui de asemenea să pună cele două sisteme unul lângă celălalt și să arate punctele comune, dar și diferențele dintre acestea. Obiectivul nostru principal a fost acela de a deschide mintea acestor elevi, pentru ca ei să vadă cum este să fii într-o țară străină, pentru a vedea cum este ca ceva normal pentru tine să fie bizar departe de casă, și invers.

- Ce v-a plăcut cel mai mult în România și ce nu v-a plăcut deloc?

- Cea mai mare surpriză pentru noi a fost aceea de a găsi zăpadă la Bran. Am mers pentru a vizita castelul lui Dracula, și ningea. De asemenea tuturor ne-a plăcut centrul orașului Brașov, un loc fabulos. A fost foarte frumos. Ceea ce m-a deranjat pe mine personal a fost atitudinea unora dintre cei ce au venit cu noi în aceste locuri. Ne-au întrebat dacă ne-a plăcut ceea ce am văzut, și când le-am răspuns că da, nu ne-au crezut. Ne-au întrebat de mai multe ori, după care au spus că aceste locuri nu se compară cu castelele din Franța, nu sunt atât de frumoase. A fost deranjant pentru că noi vrem să vedem ceea ce este al vostru. Versailles-ul este o parte a culturii noastre, așa cum este Castelul Bran o parte a culturii voastre. Nu cred că este indicat să faci o comparație între cele două, și să fii nemulțumit într-un anumit fel, pentru că, până la urmă, acestea toate formează un tot unitar, o Europă și o lume în care trăim noi toți.