Elena Rotaru Sunt mărturisiri pe care aş fi vrut ca unii oameni să nu mi le fi făcut niciodată. Sunt somnuri pe care le-am privit și care aș fi vrut să nu mă schimbe niciodată. Sunt gânduri ce n-ar fi trebuit să-mi zboare niciodată. Sunt trăiri din care nu-mi vor mai picura amintiri niciodată. Sunt sentimente de a căror exis­tență aș fi vrut să n-am habar niciodată.

Sunt mărturisiri pe care aş fi vrut ca unii oameni să nu mi le fi făcut niciodată.

Sunt somnuri pe care le-am privit și care aș fi vrut să nu mă schimbe niciodată.

Sunt gânduri ce n-ar fi trebuit să-mi zboare niciodată.

Sunt trăiri din care nu-mi vor mai picura amintiri niciodată.

Sunt sentimente de a căror exis­tență aș fi vrut să n-am habar niciodată.

Sunt oameni care aș fi vrut să nu-mi plece niciodată.

Sunt cuvinte pe care aș fi vrut să nu le pot îmblânzi niciodată.

Sunt priviri ce nu m-au înțeles niciodată.

Sunt gesturi care ar fi putut să nu mă trădeze niciodată.

Sunt râsete ce n-ar fi trebuit să mă întristeze niciodată.

Sunt lacrimi în care n-aș fi vrut să mă adun niciodată.

Sunt goluri pe care n-aș fi vrut să le cuprind niciodată.

Sunt adevăruri a căror falsitate n-aș fi vrut să o gust niciodată.

Sunt morți pe care nu meritam să le trăiesc niciodată.

Sunt limite a căror atingere n-aș fi vrut să mă ardă niciodată.

Sunt pași lângă care n-aș mai sta niciodată.

Sunt suflete de zăpadă pe care n-ar fi trebuit să le topesc niciodată.

Sunt liniști sub care nu m-am ascuns niciodată.

Sunt mâini de care nu am voie să mă îndrăgostesc niciodată.

Sunt ploi ce n-aveau voie să-mi secătuiască niciodată.

Sunt rădăcini pe care n-ar fi trebuit să le desprind niciodată.

Sunt tăceri care-aș fi vrut să nu-mi urle prin suflet niciodată.

Sunt vise pe care n-am să mi le mai transcriu niciodată.

Sunt dureri de care aș fi putut să nu râd poate niciodată.

Sunt te iubesc-uri ce nu mi-au aparținut niciodată.

Sunt credințe pe care nu le voi mai amăgi niciodată.

Sunt rătăciri din care nu m-aș mai întoarce niciodată.

Sunt cuvinte ce nu le-aș mai dosi niciodată.

Sunt imagini pe care n-am dansat niciodată.

Sunt brațe peste care nu m-am odihnit niciodată.

Sunt agonii pe care nu le-am plâns niciodată.

Sunt furtuni ce nu-mi vor tăcea niciodată.

Sunt versuri lângă care n-am ațipit niciodată.

Sunt dimineți în care n-am să te mai culc niciodată.

Sunt adieri ce nu mă vor mai înfrigura niciodată.

Sunt minți în care n-am să mă mai scald niciodată.

Sunt săruturi alături de care n-am să mai pășesc niciodată.

Sunt melodii pe care n-am să le mai tac niciodată.

Sunt cercuri de ale căror colțuri nu mă voi mai împiedica niciodată.

Sunt slăbiciuni ce n-aș mai vrea să-mi devină poveri niciodată.

Sunt zâmbete pe care n-am să mi le mai pierd niciodată.