OPINII 23 aprilie 2020

SCURT PE 2. Despre bătrâni şi politicieni

de Dumitru Manolăchescu | 1183 vizualizări

BĂTRÂNII. Am auzit fel de fel de gândiri ciudate, emanate mai degrabă de alţii decât de persoana care le glăsuieşte. Manipulări în toată regula, de pildă: „Nişte nenorociţi putrezi de bogaţi vor să anihileze minţile luminate ale bătrânilor înţelepţi, vor să ne reducă definitiv la tăcere”. Aiureală mai mare nici n-am pomenit: cât de tânăr să fie, oare, bogatul ăla putred care vrea dispariţia „înţelepţilor” bătrâni?! Şi de ce ar face-o? Şi cum ar produce el cataclismul ăsta? Şi cum s-ar feri el, sau bătrânii lui părinţi, de acest virus? Scenariile astea te lasă mut o vreme, după care începi să reflectezi serios la inteligenţa celor care le emit. Moment în care nu mai râzi pentru că te-ntrebi: câţi or gândi, Dumnezeule, aşa?!

E clar că multe nu se potrivesc cu „apocalipsa” despre bătrâni. Nu există nici măcar o umbră de logică în această judecată. Plus că nu îmbrăţişez deloc ideea că bătrâneţea este neapărat înţeleaptă. Adică, vezi mătăluţă, ai depăşit 65 de ani, gata, eşti înţelept de nu mai poţi. Abia te mişti de colo până colo în spaţiul ideilor, abia poţi emite o judecată cât de cât acceptabilă şi hop!, înţelept te-ai făcut pentru că ai peste 65 de ani. Îmi pare rău, bătrâneţea vine cu o groază de alte inconveniente, nu e doar o stare de spirit luminată de-o stea binecuvântată şi, vă rog să mă credeţi,  nu e deloc obligatoriu înţeleaptă. Ai o sumă de experienţe în plus faţă de cei mai tineri, unii reuşesc să le transforme în lucruri utile celorlalţi, dar cam atât. Vorbesc, desigur, la modul general, nu mă refer aici la excepţiile cărora le datorăm enorm, la filozofii, scriitorii şi cărturarii bătrâni care şi-au pregătit cu grijă în timpul vieţii întregi locul unor statui pe care, probabil, le merită. Nu mă refer nici măcar la bătrânii bunici buni şi iubitori de nepoţi, atât de necesari şi utili.

Aşa încât, păziţi-vă bătrânii nu pentru că s-au pus conducătorii lumii pe ei cu omorul, ci pentru că sunt ai voştri şi meritaţi să vă bucuraţi de ei, aproape la fel de mult cât merită şi ei să se bucure de voi.

POLITICIENII. Mă îngreţoşează sfaturile unor politicieni care stau acum pe margine şi abia aşteaptă poticnelile guvernanţilor, după ce ani de zile au distrus tot ce înseamnă buget, valori umane, valori morale în această ţară. Nu-i mai pot vedea, pur şi simplu, nu-mi pot permite un asemenea tip de agresiune asupra minţii mele suficient de obosite de invazia realităţii cotidiene. Adică aduci ţara în situaţia de a intra în criza Covid 19 fără nicio rezervă bugetară, fără nicio pregătire de urgenţă în materie sanitară şi ai neobrăzarea să vii cu sfaturi, cu critici, cu tâmpenii gen „statul să plătească toate utilităţile şi toate datoriile românilor, să nu mai avem TVA, să creştem lefurile şi pensiile conform legilor adoptate”... E mai mult decât poate suporta o minte de om normal.

Am din ce în ce mai acut senzaţia că oamenii ăştia nu ştiu ce vorbesc, pentru că încă mi-e greu să-i cred atât de ticăloşi încât să dorească distrugerea definitivă a economiei şi finanţelor ţării. Populismul are şi el nişte limite, te mai gândeşti din când în când şi la urmări, şi la ce va veni peste noi după ce vom scăpa într-un fel sau altul de Covid 19. Te mai gândeşti, poate, şi la ce ai făcut tu, mare partid care ai guvernat România 25 de ani din 30, pentru ca ţara şi oamenii ei să poată ieşi învingători din acest război cu un duşman perfid, necunoscut, invizibil. Sper să nu fie nevoie să vedem vreodată cum ne ajută populismul vostru greţos să ieşim din criză!

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.