Este, fără îndoială, un truism; nu există război confortabil. Războiul înseamnă morţi, distrugeri, traume fizice şi psihice care nu dispar odată cu încheierea păcii. 

Războiul din Ucraina lasă omenirea fără repere morale şi, posibil, fără două state: Ucraina şi Rusia. Ucraina este posibil să dispară ca stat dacă Putin câştigă această încleştare cu Lumea liberă. În acelaşi timp, pentru multe state europene Rusia va dispărea din rândul ţărilor frecventabile ca urmare a atrocităţilor săvârşite în Ucraina. 

Rusia lui Putin arată omenirii întregi adevărata faţă a totalitarismului de tip stalinist. Evident, totalitarismul nu este frecventabil chiar dacă interesele economice o cer. Excepţiile de la regulă sunt puţine, iar Putin-măcelarul nu va duce Rusia în cercul select al excepţiilor.

Lumea europeană s-a săturat de acest război. O arată cercetările sociologice din ultima vreme. Europa vrea confortul şi bunăstarea de altădată. Nu-şi dă seama că nu Ucraina a impus reducerea confortului şi bunăstării. Nu înţelege şi presează pentru „încheierea cât mai grabnică a păcii”. O pace rusească, din care Putin să iasă victorios, iar Ucraina să cedeze teritorii. Sigur Rusiei, dar poate şi altor ţări. O pace mai nesigură decât mersul pe sârmă legat la ochi.

Spre acest final „horror” se îndreaptă şi calculele cinice ale Congresului american dominat de republicanii fostului preşedinte Donald Trump. Moartea mai mult decât suspectă a disidentului-erou rus Alexei Navalnîi îl pune pe candidatul la preşedinţie Trump într-o poziţie delicată. Fostul preşedinte american nu este doar prietenul şi admiratorul călăului de la Kremlin, el are şi alte bube: este anchetat penal pentru evaziune fiscală, conspiraţie şi alte delicte majore făptuite în ţara sa. 

Prin urmare, preocupat de problemele cu Justiţia americană pe care o detestă, a declarat că dacă va ajunge preşedinte nu-l va interesa soarta Ucrainei, ci întreţinerea bunelor relaţii cu amicul Putin. La câteva zile de la moartea lui Navalnîi a reuşit totuşi să-i pronunţe numele, acuzând aiurea în tramvai „corupţia judecătorilor şi procurorilor şi politicienilor” implicaţi în procesele sale. Dar tăcând complice asupra numelui celui care a ordonat uciderea lui Navalnîi. 

Judecând cu aceleaşi false unităţi de măsură, Putin evită să pronunţe numele lui Navalnîi, care probabil va deveni interzis în Rusia. Nu evită, însă, să se laude cu prietenia lui solidă cu „viitorul preşedinte Donald Trump”.

Istoria războiului de la graniţa României se scrie acum sub ochii noştri. Ştim din experienţa părinţilor şi bunicilor care au fost pe front în cele două conflagraţii mondiale că războaiele au un preţ greu de plătit. Uneori, preţul este greu de suportat pentru că înseamnă ruşinea şi oprobiul public. Va fi şi cazul Americii republicanilor lui  Trump, care prin oprirea finanţării efortului de război ucrainean sprijină cotropirea şi distrugerea unui stat independent de către Rusia imperialistă. 

Războaiele se pot pierde, iată, şi ca urmare a deciziilor unor oameni care preţuiesc confortul personal mai mult decât onoarea de a apăra o cauză dreaptă. Poate fi şi cazul Ucrainei, care a crezut prea mult în „visul american”, aşa cum cu ani în urmă au crezut şi părinţii noştri – la fel de inutil. După exact doi ani de război şi sute de mii de morţi, Ucraina se vede părăsită de „lumea liberă” ocupată exclusiv de propriul confort, de propria bunăstare, de preţul ciocolatei, al grâului şi al benzinei.

Când nedreptăţile nu ne ating decât tangenţial, suntem precum struţii care se ascund băgându-şi capul în nisip. Ce vom face când lupii ne vor vâna de dincolo de gard... rămâne de văzut. Eventual de gândit.