Dumitru Manolăchescu Ne mai despart mai puţin de doi ani până la alegerile locale şi generale din 2012, iar scena noastră politică este încă abulică. Singurul partid care nu pare a se zbate în lupte pentru putere la nivel înalt este PNL, Crin Antonescu neavând, nici acum şi probabil nici la momentul alegerilor, adversar la conducerea cu mână de fier a acestui conglomerat de ambiţii, interese, orgolii şi narcisism politic.

Dumitru Manolăchescu

Ne mai despart mai puţin de doi ani până la alegerile locale şi generale din 2012, iar scena noastră politică este încă abulică. Singurul partid care nu pare a se zbate în lupte pentru putere la nivel înalt este PNL, Crin Antonescu neavând, nici acum şi probabil nici la momentul alegerilor, adversar la conducerea cu mână de fier a acestui conglomerat de ambiţii, interese, orgolii şi narcisism politic. În rest, e vraişte: Antenele Partidului Conservator (singurul lucru demn de interes la partidul lui Voiculescu) încep să trădeze orientări de dreapta cu gândul la viitorul favorit la prezidenţiale Crin Antonescu, în PSD e o harababură întreagă, Victor Ponta reuşind contraperformanţa de a fi mai firav şi mai nehotărât chiar şi decât Mircea Geoană, cu care se ceartă în public ori de câte ori li se iveşte ocazia, în UDMR urmează alegerea unui nou preşedinte, ceea ce nu e întotdeauna semn de linişte şi armonie internă, iar PRM-ul nu are nimic de spus câtă vreme nu-l deranjează pe Vadim la nervii capului executorii judecătoreşti sau pastorul Tokes.

În perioada care a trecut de la venirea PDL la Putere s-a verificat, măcar în parte, adevărul unei mai vechi sintagme: un partid se întăreşte în Opoziţie şi pierde electorat la Putere. PNL e partidul care a câştigat electorat stând într-o opoziţie războinică, în vreme ce PDL a pierdut procente masive guvernând haotic, nemulţumind pe toată lumea, trans formându-i şi pe cei mai fideli susţinători în duşmani declaraţi. Nu e doar vina cuplului Boc-Băsescu, înjurat şi blestemat de toţi bezmeticii care au trecut într-un an de la o mare iubire la o ură adâncă şi temeinică; Traian Băsescu şi guvernele Boc au avut ghinionul să fie nevoiţi să ia numai măsuri nepopulare din cauza crizei economice, după ce liberalii deschiseseră larg porţile bunăstării bugetare, bazată pe salarii şi pensii mărite fără acoperire, precum şi pe împrumuturi riscante la bănci care nu-ţi cereau alte garanţii decât buletinul. A fost un concurs de împrejurări nefericit, la care au contribuit din plin fruntaşii PDL, oameni politici care au promis foarte mult şi au realizat foarte puţin nu doar din cauza crizei şi a monitorizării FMI, ci şi pentru că nu au reuşit să guverneze altfel decât PSD. Aici s-a pierdut, de fapt, grosul electoratului PDL.

Şi se va pierde în continuare câtă vreme în acest partid nu se întâmplă nimic care să-i diferenţieze de partidul „revoluţionarului” Ion Iliescu. Se pare, totuşi, că ceva se va schimba şi în PDL. Intuiam o rupere a unui grup important din eşalonul doi şi iată că acţiunea e pe cale să se producă. Monica Macovei pare hotărâtă să formeze, împreună cu nişte tineri neapăsaţi de un trecut compromiţător, fără averi şi fără datorii de plătit către sponsori, un alt partid politic. Este, poate, cea mai consistentă ştire politică a acestei săptămâni, este luminiţa pe care mulţi români o aşteaptă, dezamăgiţi de toate partidele de pe scena noastră politică. Este „casa” în care „orfanii” politici (expresia numi aparţine, de asta am pus-o între ghilimele) speră să-şi găsească refugiul.

Anunţul făcut de fostul ministru de Justiţie nu acţionează, deocamdată, decât la nivel de intenţie. Am fost puşi şi au fost puşi în gardă: ceva trebuie să se-ntâmple, altfel ne ducem la fund cu toţii. Absolut corect, mă întreb doar dacă nu cumva e puţintel prea târziu. Adică e de văzut dacă somnorosul nostru electorat rural, cel care face cărţile oricărui joc politic, va avea timp să mestece noutatea absolută care va fi partidul doamnei Macovei, laolaltă cu altă noutate în materie, Partidul Poporului, lansat de câteva luni bune, în cel mai populisto-manelist chip cu putinţă, de Dan Diaconescu. Spre binele politicii româneşti şi-a patriei cinstire, vorba cronicarului, îndrăznesc să sper că, dacă va exista, noul partid de dreapta, luminat de o justiţiară tristă, dezamăgită şi deloc charismatică numită Monica Macovei, va fi altceva decât partidele care de 20 de ani încoace tot intră cu bocancii murdari în bietele noastre case şi suflete, îmbolnă vindu-ne de nervi şi de neputinţă.