OPINII 3 iunie 2022

EDITORIAL. Viaţa, un produs de lux; ca şi vinul de împărtăşanie

de Dumitru Manolăchescu | 764 vizualizări

De când cu pandemia de Covid 19 şi războiul din Ucraina mă întreb tot mai des dacă nu cumva viaţa a devenit un produs de lux orbitor. Unul care-ţi ia ochii şi nu-ţi oferă mare lucru în schimb.

Şi nu-i vorba doar de metafore aici. Pentru foarte mulţi români, viaţa a devenit prea scumpă. La modul concret, pur şi simplu nu-ţi mai vine să te duci la piaţă, la magazinul din colţ, iar când ajungi la casieria vreunui supermarket te trec sudori reci chiar dacă n-ai umplut nici pe jumătate coşul.

Pe bază de scumpiri masive la energie şi combustibili, preţurile au luat-o razna la toate produsele necesare traiului zilnic. Roşiile, în alţi ani oarecum banale în iunie, au acum preţuri exorbitante: 18, 20, 24 de lei, după cum vrea omul care le vinde. Dacă ţi le lasă la 16, te consideri fericit. Ajungând acasă, de multe ori constaţi că gustul „roşiilor româneşti, crescute doar cu îngrăşăminte naturale”, cum le prezintă troglodiţii mincinoşi şi limbuţi din pieţe, suferă de lipsa de gust a roşiilor care veneau, în iarnă, de prin Turcia, Grecia sau Spania. Cam la aceleaşi preţuri.

Cartofii aproape şi-au dublat preţul, uleiul s-a scumpit cu 40%, pâinea, pedeapsa noastră zilnică, s-a făcut 10 lei kilul... Adică o pâine de 2 kg, cum se face pe la noi prin Ardeal, costă în unele magazine mici 20 de lei... M-am speriat când mi s-a cerut preţul ăsta, zilele trecute, la o baracă dintr-o staţiune de munte de interes local.

Suntem îndemnaţi să mâncăm sănătos. E directivă europeană, altfel nu ne-ar jigni autorităţile noastre sanitare cu această risipă de vorbe fără acoperire. Vrând-nevrând, le asculţi măcar parţial sfaturile pentru că eşti obligat să mănânci mai puţin. Din păcate, nu e puţin şi bun, e puţin şi prost, pentru că milioane de pensionari şi asistaţi social din ţara noastră nu-şi permit nici măcar strictul necesar, ce să mai vorbim de calitate.

Dar să nu ne întristăm, avem şi veşti bune. Îmi place de nu mai pot când îl aud pe ministrul Budăi cum spune el, pompos-preţios, „seniori” în loc de „pensionari”; sună altfel, este? Parcă te ridică spre înălţimile promise, că tot e azi Înălţarea... Aşadar, seniorii cu pensii de până în 2000 de lei primesc 700 de lei în luna iulie. Nu, nu în fiecare lună vor primi banii ăştia, doar o dată pe an. Să fie, să se înmulţească voturile, că viaţa politicianului e grea şi nesigură.

Şi încă o veste bună ne vine din Ungaria: guvernul Orban a hotărât să sacrifice 500 de litri de vin de împărtăşanie pentru a-i binecuvânta cu el pe ortodocşii ucraineni. Adică, ce mai tura-vura, ecumenism în toată regula: catolicii şi reformaţii reprezentaţi de premierul ungar le-au dăruit vecinilor ucraineni nişte butoaie cu vin bun pentru preoţii şi credincioşii ortodocşi. Slavă Ţie, am trăit s-o văd şi pe asta!

Dacă n-avem ceva mai bun de făcut, rămânem la secţiunea „Ungaria ecumenică” şi citim o altă ştire senzaţională: Ungaria cere Uniunii Europene să-l scoată pe patriarhul Kirill, al Rusiei, de pe lista persoanelor supuse sancţiunilor Occidentului. Citim, recitim, dar e la fel. Te aduni ca să înţelegi ceva, nu prea reuşeşti şi te întrebi exasperat: ce joc face premierul Ungariei când condiţionează votul pentru cel de-al şaselea pachet de sancţiuni economice impuse Rusiei lui Putin de scoaterea patriarhului Kirill de pe lista inamicilor Lumii libere?!

Iată, aşadar, că au şi veştile bune sensuri pe care nu le pricepem decât după multe ore de analiză „la sânge”. Dar sunt multe şanse să nu înţelegem nimic nici atunci...

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.