Citesc pe reţelele sociale fel de fel de vorbe grele împotriva PNL Cîţu-Iohannis. Preşedinţii ăştia, că-s doi, sunt complet discreditaţi la această oră. Unii sunt de părere că ar trebui să le cântăm pe nas „veşnica pomenire”...

Nu pot fi de acord; „veşnica pomenire”, dac-o iei în serios, e o cântare izbăvitoare pentru morţi, fie ei şi morţi politic, ori asta înseamnă să-i pomenim de bine câte zile om mai avea, ceea ce nu e posibil pentru că noi nu suntem sfinţi, nu suportăm la nesfârşit palmele şi bătaia de joc.

Aşadar, PNL se va împărţi. Se va diviza. Din nou, că la ei ăsta e sport de partid mare şi istoric. Prea mare şi pre-istoric. Tabăra Orban, e clar, va face un nou partid, „Forţa liberală”, sau orice altă forţă, nu contează cum se va numi. Va aduna, la o primă strigare, cel puţin 20 de parlamentari. Ceea ce nu înseamnă mare lucru pe lângă multele voturi ale PNL-PSD-UDMR, dar e un început. Se vor adăuga parlamentarii ăştia celor de la USR şi vor face opoziţie de dreapta. Vai mama ei de Opoziţie, dar... totul depinde de cum vor evolua relaţiile politice din tabăra Puterii.

Tabără în care, nu ştiu cum s-o spun mai elegant, vor guverna nişte incompatibili. Cum să fii coleg de cabinet cu unii pe care nu dai doi bani, pe care i-ai terfelit mereu şi cu care ai jurat să nu faci vreodată alianţă?! „Pentru patrie!”, îmi răspunde Rareş Bogdan. Sună pompos, sună ca dracu’ în gura unuia care ştie să rostogolească nişte vorbe. Culmea e că vorbele „patriotului” ar putea avea o oarecare justificare.

Vreau să spun că: 1. Refacerea coaliţiei de dreapta PNL-USR-UDMR, la limita supravieţuirii parlamentare cu o fragilă majoritate, ar fi însemnat un lung şir de certuri, acuze şi invective aruncate dintr-o parte în alta şi foarte puţine realizări practice, pe care alegătorii le aşteaptă. 2. Preşedintele Iohannis a distrus această coaliţie, nu se ştie exact din ce motive. Ar fi fost extrem de complicat pentru USR să se bată şi cu liberalii lui Cîţu, majoritari, şi cu Iohannis, şi cu un UDMR neadaptat reformelor administrative şi în Justiţie cerute de USR – un UDMR căruia îi convine coabitarea cu vechii tovarăşi de afaceri politice. 3. Ce-ar fi rămas dintr-o guvernare certăreaţă, ineficientă şi, în final, inutilă? Multă ură, multă revoltă, mult nimic. Ioc reforme. Electorat nemulţumit migrând spre stânga populistă.

De ce să-i vrei, atunci, la guvernare? Mai bine încerci marea cu degetul cu noul USL, poate, cine ştie, incomptabilii ăştia vor reuşi să facă mai mult decât să se certe şi să se saboteze reciproc.

Acesta este gândul meu pragmatic. Că în rest sunt ofticat rău. Dar nu pot să închei înainte de a-l felicita pe Olimpiu Floroian, preşedintele PNL Covasna, pentru votul lui din BPN-ul care a hotărât, masiv majoritar, începerea negocierilor cu PSD pentru un nou guvern. Floroian a votat împotriva alianţei cu PSD, alături de Viştea din Braşov, Bolojan din Oradea, Ciucu din Bucureşti şi alţi şefi de filiale, cam jumătate din câţi au votat pentru noul USL. Puţini, dar nu foarte puţini. Şi, oricum, foarte onorabili.

Noul USL va însemna o coabitare complicată a „marilor valori” antipesediste din conducerea PNL cu Tudose, Grindeanu, Firea şi alţi pesedişti super motivaţi şi orgolioşi, antiliberali pe viaţă. Ce va ieşi de-aici, vom vedea. Ceea ce mă linişteşte oarecum e convingerea că nici noua posibilă alianţă PNL-USR-UDMR n-ar fi fost mai mult decât cea veche: aceeaşi troacă din care se bat să se-nfrupte nişte slăbănogi orgolioşi şi frustraţi, flămânzi de putere şi de glorie. Nimic nou sub soarele patriei...