Neîncredere totală în Guvernul lui Dăncilă, în Parlamentul cuplului Dragnea-Tăriceanu, în Curtea Constituţională a lui Dorneanu, în Justiţia lui Toader, în Preşedinţia lui Iohannis. Se leagă oamenii cu lanţuri de gardul Parlamentului ameninţând că-şi dau foc cu gazul din dotare dacă se adotpă OUG privind amnistia şi graţierea infractorilor politici.

Actorii politici joacă scenetele tragi-comice ale acestor zile după cum le dictează „regizorii“ geniali care le comandă mişcările: condamnatul Vâlcov pentru Viorica Dăncilă, nişte consilieri de afaceri din Israel pentru Dragnea şi suita, avocaţi fără scrupule dar cu interese imediate pentru parlamentari... Nu, nu l-am uitat pe Iohannis, dar mie mi se pare că preşedintele face economii la buget, n-are consilieri, deci se descurcă pe cont propriu. Să vedem cum joacă cei mai importanţi oameni şi cele mai importante instituţii ale statului scena „amnistia şi graţierea penalilor“ din piesa „Putem orice, oricât, oricând“, autor colectiv PSD-ALDE.

* Guvernul Dăncilă dă comunicate liniştitoare, aromatizate cu ierburi de leac pline de soluţii-miracol pentru sănătatea fizică şi mintală a românilor care vor trăi peste 100 de ani – spitale, autostrăzi, pârtii de schi, gaze ieftine, ştiţi deja reţeta; Viorica Vasilica pare să aibă în mânuţele ei lampa fermecată a lui Aladin, ajunge s-o frece convingător ca să i se îndeplinească şi cea mai trăsnită dorinţă.

* Parlamentul, cea mai teribilă armă a Guvernului Dăncilă, este atât de nesimţitor şi rece încât nu pare interesat decât de soarta infractorilor penali din marea şi mica politică, n-are treabă cu nevoile oamenilor cinstiţi, care muncesc din greu să-şi facă un rost lor şi copiilor lor – asta dacă excludem pomana conţinută în suta de lei de la leafă şi pensie, o obsesie preluată de pe vremea lui Ceaşcă; n-au învăţat că oamenii au nevoie nu doar de-o sută-n plus, ci mai ales de respect, de grijă sinceră, de adevăr, de dreptate. Parlamentarii PSD-ALDE-UDMR-alţii care abia aşteaptă să fie cumpăraţi n-au nicio treabă cu alegătorii care i-au votat, ei rezistă două zile pe săptămână la Parlament contra unui salariu fabulos nu pentru noi, ci doar pentru ei, pentru a-şi asigura prezentul şi viitorul lor şi familiilor lor.

* Curtea Constituţională şi ministrul Toader se subordonează necondiţionat şefilor celor două Camere, condamnaţi sau urmăriţi penal, după caz. Nu ştiu ce le-au făcut, ce le-au promis, cu ce-i ameninţă cei doi şefi ai Parlamentului dar... rezultatele se văd cu ochiul liber, fără lupă. E prea tristă imaginea publică a unora ca Dorneanu şi Toader ca să nu ne-apuce plânsul la scenă deschisă, aşa că renunţ...

* Preşedinţia... Da, aici sunt câteva lucruri de spus. Dacă de la ceilalţi amintiţi aici n-am aşteptări prea mari,  de la unii n-am chiar niciun fel de aşteptări, de la Klaus Iohannis parcă m-aş fi aşteptat, totuşi, la mai mult. Tace, frate, omul cât tace, dar mai şi vorbeşte, mai iese cu câte-o replică, mai trage cortina să-l vadă spectatorii pe scenă... Uite, cum ar veni cazul acum, cu OUG-ul ăsta care-i bagă pe românii sănătoşi la cap direct în spitalul de nebuni. Ai vorbit, herr prezident, cu Viorica? Ai vorbit. 40 de minute. De ce nu ne spui, omule, şi nouă ce-ai vorbit cu ea? De ce ne laşi să murim proşti şi neinformaţi, de ce ne laşi să aşteptăm cu ochii zgâiţi o zi întreagă, într-un moment extrem de delicat, ca să vii azi şi să ne spui că nu mai poţi face mare lucru?! E bine că ne spui şi-aşa, rar şi scurt, câte ceva, dar nu fi zgârcit cu noi, d-le preşedinte, vorbeşte-ne mai des, luminează-ne şi dă-ne de doi bani speranţă!

Dar dacă tot suntem la ora scenariilor, iar OUG-ul cu amnistia şi graţierea încă n-a ieşit de la Guvern, măcar să formulez şi eu o ipoteză: ce-ar fi dacă preşedintele Iohannis s-ar fi înţeles cu premierul Dăncilă ca de la Guvern să nu se dea nicio Ordonanţă pe tema amintită? Dacă OUG nu va ieşi de la Guvern – iar purtătorul de cuvânt al Guvernului ne spune că n-a ieşit –  e posibil ca scenariul meu să fie real. Şi-atunci ar fi de înţeles de ce Iohannis n-a dat peste noi cu declaraţii şi mărturisiri despre ce-a vorbit cu Viorica. Asta ar însemna o înţelegere cumva secretă, oarecum pe la spatele lui Dragnea, între cei doi. Sigur, azi nu s-a întâmplat nimic la Guvern, dar Senatul se întruneşte diseară şi e şi mâine o zi, lucrează şi mâine guvernul Dăncilă, poate ieşi şi mâine ordonanţa criminală, cât o să mai reziste românii cinstiţi în stradă?!

Dacă, totuşi, prin nu ştiu ce maşinării de culise, OUG-ul cu pricina se va da astăzi sau în zilele următoare, aruncând în aer orice umbră de credibilitate a oamenilor şi instituţiilor pomenite mai sus, asta înseamnă că Iohannis este ori prost, ori fricos, ori total debusolat, ori şantajat, ori din fiecare câte puţin. Ceea ce, inutil să vă mai spun, nu-mi doresc deloc. Pentru că va însemna o presiune enormă pe societatea românească responsabilă în cursul acestui „an centenar“, o sărbătoare deloc respectată de autorităţile pline de patrioţi vopsiţi în trei culori.