Ieri a fost Ziua Mondială a Siguranţei Alimentare. O Zi de care ţi-ar veni să râzi de pompos ce sună când ştii cât de supuşi „minciunii alimentare” suntem. OMS a făcut şi nişte calcule, care nu ne ajută cu nimic dar... bine măcar că le ştim: 600 de milioane de oameni se îmbolnăvesc în fiecare an din cauza consumului de alimente nesănătoase, iar 420.000 mor în acelaşi interval de timp din acest motiv.

Treaba cu alimentele nesănătoase e complicată rău şi nu degeaba o pun în legătură cu campania de dezinformare care ne-a stricat vieţile în timpul Pandemiei de Covid 19. Pentru că şi una, şi cealaltă ţin de propagandă, dezinformare, lipsă de transparenţă şi proastă comunicare. La materiile astea suntem fruntaşi, trecem toate examenele.

Am fost prin piaţă destul de des în ultima vreme. Abundenţă de roşii ţuguiate, din ălea pe care cu doi-trei ani în urmă le căutai dar nu le găseai de bune ce erau. Am luat două kile, le-am dus acasă şi mă pune Aghiuţă să citesc într-un ziar despre cât de „otrăvite” cu Ethrel sunt roşiile astea. Ba mai primesc şi-un filmuleţ pe telefon în care agricultorii noştri din sud se arată mărinimoşi: „Ştim că nu-i bun ethrelul, îl primim de la bulgari, dar dacă nu puneţi prea mult nu păţiţi nimic. Nu imediat...”.

Nu mai iau ţuguiate, iau unele plate, dar fără niciun gust. Au şi astea pesticide cât cuprinde – îmi spune un agricultor din Covasna, care aduce roşiile la piaţa din oraş de pe la Stupini. Problema e simplă: temperaturile joase din primăvara asta n-au favorizat producţia de roşii din solariile şi serele româneşti, aşa că le-am luat din import. Dar cine să le deosebească? După ce criterii? Toate roşiile din pieţele noastre sunt de Giurgiu, aşa cum toate verzele, toamna, sunt din Dâmboviţa, toate cepele de Buzău şi toţi pepenii de Dăbuleni.

Iar întrebarea rămâne: ce siguranţă alimentară să ai când fără pesticide nu creşte mai nimic în grădinile care produc pentru piaţă?!

În privinţa dezinformării, altă dandana: dacă nu ştii ce să citeşti sau te rătăceşti prin site-uri de informaţii, ajungi să nu mai poţi deosebi adevărul de fals. Pentru că propaganda mincinoasă, dezinformarea asta fac: te năucesc de cap. Iar dacă ai un guvern şi nişte instituţii ale statului secretoase, lipsite de transparenţă şi buni profesionişti în comunicare, atunci tragedia capătă chip şi nume. Poţi să lansezi nu ştiu câte Zile ale siguranţei alimentare, dacă nu asociezi alimentaţia corectă şi sigură cu o campanie de informare la fel de corectă şi credibilă, geaba tot efortul. Ieşi din „tunelul” ăsta al comunicării sterpe mai sărac, mai prost şi mai năuc decât ai intrat.

Ce-i de făcut? Nu cred că sunt în postura de a da lecţii pentru că şi eu mai pun botul din când în când la câte-o trăsnaie, nici eu nu găsesc mereu cele mai corecte informaţii despre ce mâncăm sau ce vaccin e bine să facem. Am luat poziţie împotriva colportorilor de zvonuri false despre „riscurile uriaşe ale vaccinării contra Covid 19”, sunt bucuros că vaccinarea încă funcţionează, că lumea se imunizează şi că, cel puţin deocamdată, Covidul 19 trece în plan secund, dar habar n-am ce să cred şi cum să tratez dezinformarea în materie de alimente nesănătoase.

De fapt, nici acum nu ştiu dacă roşiile ţuguiate sunt otrăvite, ori cireşele, căpşunile şi fructele din import sunt mai „tratate” chimic decât cele autohtone. De-aia mă apucă râsu-plânsu când aud că OMS celebrează pe 7 iunie Ziua Mondială a Siguranţei Alimentare. Să mori tu?!