34 de luni Decembrie triste. După acel unic Decembrie 1989, luna naşterii Domnului s-a întristat. Foametea, frigul, dictatura n-au fost omorâte, ele doar s-au transformat. Avem şi acum înfometaţi şi înfriguraţi, ni se pare şi acum că serviciile ne ascultă. Foamea şi frigul nu mai domină viaţa noastră, dar revolta şi un acut sentiment al nedreptăţii sociale ni s-au cuibărit în suflete.

Peste toate, pluteşte o întrebare fără răspuns: în ce s-a transformat Revoluţia în care au murit şi-au fost răniţi câteva mii de oameni? Jumătate dintre români declară că înainte de 1989 trăiau mai bine, erau mai siguri şi mai mulţumiţi.

Nu pot să nu mă-ntreb: la ce bun atâţia morţi şi răniţi dacă ceea ce trebuia să cureţe societatea românească n-a făcut altceva decât să adâncească inegalităţi, nedreptăţi, dureri de tot felul? Şi mai ales: cum s-a întâmplat transformarea Revoluţiei într-un produs de utilitate publică pentru profitorii beneficiari de funcţii publice şi certificate de revoluţionari? 

Azi, cu 34 de ani în urmă, piaţa din faţa Prefecturii era plină ochi de oameni agitaţi. Pe la prânz s-a anunţat că dictatorul a fugit cu elicopterul. Urale şi îmbrăţişări fraternele i-au însoţit ultima călătorie. Gata, s-a terminat, am scăpat, am învins!

A doua zi, „revoluţionarii” care s-au instalat din proprie iniţiativă în birourile foştilor şefi ai Comitetului Judeţean PCR, sprijiniţi de comandanţii Gărzilor Patriotice, au început să anunţe „iminente desanturi aeriene dinspre Vâlcele” şi „coloane de tancuri care avansează dinspre Braşov”. Aveam să aflăm atunci că s-a terminat şi nu s-a terminat, că am scăpat şi n-am scăpat, că am învins şi n-am învins încă.

Prin urmare, pentru apărarea Revoluţiei s-au distribuit arme şi muniţie tuturor celor care doreau să împuşte securişti şi terorişti. Securiştii se cam aflau la loc sigur, nu puteau interveni, aşa că nu rămâneau decât teroriştii. Cu umbrele lor, ale tancurilor şi paraşutelor lor au luptat sute de membri ai gărzilor patriotice şi toţi cei care aveau arme în zilele care au urmat.

Lupta asta cu umbrele a costat pe plan local câteva vieţi şi câţiva răniţi. Dar efectele „bătăliei” cu teroriştii s-au multiplicat şi au născut o nouă categorie de profitori: posesorii de certificate de revoluţionari.

Ca să fiu cât mai clar: în opinia mea, singurii care ar avea dreptul să beneficieze de recunoştinţa statului român, sub formă de rente viagere, terenuri, statui şi tot ce vreţi dvs., ar trebui să fie răniţii şi urmaşii eroilor martiri ai Revoluţiei. Nimeni altcineva!

Ce avem, în schimb? Păi avem mii de revoluţionari care au dormit liniştiţi în paturile lor, mii de mânăriţi care şi-au cumpărat nişte certificate de „luptători cu merite deosebite”, mii de învârtiţi şi îmbogăţiţi de Revoluţie.

S-a dus cineva în Piaţa Mihai Viteazul din Sf. Gheorghe, pe 22 decembrie 1989, cu gândul că, punându-şi viaţa într-un ipotetic pericol, va fi apoi recompensat cu titluri aducătoare de bani şi terenuri? Mă îndoiesc. Nici măcar toţi cei care s-au autoproclamat „noua ordine” n-au avut din prima acest ţel ignobil.

Regimul Iliescu, instalat atunci la fostul Comitet Central PCR, a făcut ce era mai urât şi mai nedrept: a transformat Revoluţia română într-o afacere. Nu direct, nu imediat, ci în timp şi prin urmaşi.

 Drept pentru care, ieri Guvernul Ciolacu a dezbătut un proiect de lege iniţiat de „Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist în perioada 1945-1989”, proiect care prevede transformarea Asociaţiei 21 Decembrie 1989 în instituţie de utilitate publică.

Şeful acestei asociaţii, Teodor Mărieş, îşi vede visul cu ochii. Revoluţia din 1989 a fost, în sfârşit, ambalată într-un morman de hârtii pe care scrie „de utilitate publică”. Premierul Ciolacu, el însuşi revoluţionar cu acte-n regulă într-o urbe care a văzut revoluţia la televizor, este şi el mulţumit: farsa naţională care a început după moartea cuplului dictatorial se termină cu happy-end sub directa lui guvernare.

La urma-urmei, ce poţi să-ţi doreşti mai mult de la o revoluţie pe care profitorii au transformat-o într-o afacere? Gropile din cimitire nu vorbesc, nu acuză, nu protestează. Urmaşii eroilor martiri şi-au terminat şi ei misiunea pe Pământ, ori au fost reduşi la tăcere de Mărieşii beneficiari ai titlurilor de revoluţionari ori luptători cu merite deosebite.

Dosarul Revoluţiei din decembrie 1989 se va judeca undeva, cândva, de cineva. Aşa a hotărât Curtea de Apel Bucureşti în octombrie 2023. În acest dosar, pe care Asociaţia condusă de Mărieş nu şi-l mai doreşte în instanţă, ar urma să fie judecat şi Ion Iliescu. Fostul preşedinte a împlinit 93 de ani.

Sursa foto: mnir.ro