Avem un coronavirus nasol. N-am crezut din prima că e chiar aşa urât, ne-am distrat o vreme pe seama „coroanei” lui regale, ne-am adus aminte de falnice cântări patriotice conform cărora „tot ce-i românesc nu piere”, dar uite c-a venit vremea să închidem grădiniţele, şcolile, universităţile, să carantinăm persoanele care vin din Italia, să suspendăm zboruri aeriene spre şi dinspre Peninsulă. Adică nu-i de joacă. Mai ales dacă te gândeşti puţin la starea sistemului sanitar românesc.

Se reactivează profitorii politici ai epidemiilor de orice fel, se dau în spectacol „bocitoarele” de serviciu la căpătâiul muribundului. Îi tot aud pe unii, le-a revenit vocea, au luat 5% în sondaje şi şi-au recăpătat aplombul discursiv. Ei fac totul pentru bolnavi, pentru ţară, pentru salvarea situaţiei. Ceilalţi nu fac nimic, se ocupă de „agenda lor personală”.

Dacă te uiţi la aceşti parlamentari mult prea vorbăreţi eşti tentat să crezi că n-au părăsit Palatul Victoria, că tot ei sunt la butoane, cu Veorica şi Liviu în frunte. Se laudă că dau liber părinţilor să stea acasă cu copiii lor de  sub 12 ani, să nu-i mai lase pe la şcoli insalubre şi after-school-uri inutile. Sigur, proiectul ăsta de lege stă prin sertarele unui Parlament condus de aceiaşi săritori analfabeţi de multă vreme, dar abia acum a sosit clipa să se execute şantajul public: statul, nu angajatorul să suporte cheltuielile aferente acestui gest umanitar autoprotector. Poate statul (Guvernul adică), împovărat de cheltuieli bugetare uriaşe, să se opună acestei noi încercări? Poate, dar nu e cazul, şi-ar tăia voturile de la urne. Prin urmare, politicienii îi vor mai păcăli o dată pe naivi: unul din părinţii copiilor sub 12 ani va putea sta acasă pe vremea coronavirusului cu bani de la statul român. Mulţumim din inimă partidului iubit! Şi daţi-ne votul, că v-am salvat!

Am citit nişte vorbe ale directorului Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, un oarecare domn Tedros: „Nu suntem la mila acestui virus”. Mai c-aş zice şi eu la fel: n-am ajuns atât de rău încât să fim la mila acestor maimuţoi. Dac-ar fi să-i bagi în seamă pe zâmbăreţii imunizaţi de-un vot abulic, nici n-ar mai trebui să facem alegeri, ei sunt mulţumiţi cu ce au. Le-a picat şi-un virus? Nicio problemă, abia are timp lumea să-i simtă pe liberali cum bâjbâie, căutând prin gunoaiele lăsate de ceilalţi, să vadă un preşedinte dezamorsat, o situaţie financiară adusă pe buza prăpastiei de promisiunile iresponsabile ale „foştilor”, plus cotaţia petrolului la cote minime indicând o criză economică mondială iminentă şi, ciolac peste pupăză, coronavirusul năpustit încă blând peste România. Cheltuieli neprogramate, stare generală de urgenţă, de nesiguranţă – toate la un loc ar putea sugera c-ar trebui să considerăm alegerile, de orice fel ar fi ele, inoportune.

Dar, nu-i aşa, nu suntem la mila virusului şi nici a vreunui partid angoasat de sondaje. Încă mai suntem în stare să circulăm, să gândim, să ne protejăm, să discernem, să alegem ce-i bun de ce-i rău. Dacă lucrurile se vor schimba dramatic – ceea ce nu cred să se-ntâmple pentru că Guvernul Orban, aşa cârpit şi interimar cum e el, a făcut până acum aproape tot ce trebuie în asemenea cazuri excepţionale – atunci, desigur, vom renunţa şi la alegeri, şi la viaţă socială, şi la întâlniri la o bere, şi la Zilele Sf. Gheorghe, şi la orice semn de bucurie personală. Vom fi trişti, ne vom închide în casă şi vom aştepta dangătul final de clopot care se aude de la bisericile din centrul municipiului.

Dar numai atâta putem? Gabriel Garcia Marquez ne sugerează că se poate şi „Dragoste în vremea holerei”, de ce nu s-ar putea, pur şi simplu, să trăim în vremea COVID? Sau să ne alegem primarii şi parlamentarii în vremea COVID?

Ca să fiu cinstit, cel mai frică mi-e de venirea „italienilor”, „spaniolilor”, „englezilor”, „nemţilor” de Paşti. O venire inconştientă, dac-aş fi în locul lui Orban-Câţu sau cine-o fi atunci premier aş închide graniţele cu trei săptămâni înainte de Paşti. Pur şi simplu. Dar cum să reziste PNL tentaţiei populiste? Cum să ignore voturile Diasporei? Sună dur ce-am spus, dar închiderea graniţelor ne-ar salva pe toţi, mai ales pe membrii familiilor din ţară ai celor care se întorc, de Paşti, din zone contaminate.

Vom vedea ce va fi. În Italia tocmai a murit un om politic cunoscut, un consilier local a fost doborât de Coronavirus. Este al 95-lea deces cauzat de acest nou virus în Italia. Iar oamenii de ştiinţă chinezi au descoperit că un om infectat cu această combinaţie de virus, chiar salvat de la moarte va suferi toată viaţa efectele lui. De-aia spuneam eu de închiderea graniţelor de Paşti...