OPINII 18 octombrie 2019

EDITORIAL. PNL-USR, ca la cimitir: şi-aşa-i rău, şi-aşa nu-i bine!

de Dumitru Manolăchescu | 978 vizualizări

Două probleme serioase macină la această oră publicul avizat din România: 1. A fost bine că 30.000 de copii au susţinut din tribunele Arenei Naţionale echipa de fotbal a ţării în meciul cu Norvegia? 2. E bine că USR nu intră la guvernare alături de PNL?

Să analizăm, să ne mai întrebăm, să răspundem:

1. A fost bine, chiar foarte bine că acei copii s-au „infiltrat” pe Arena Naţională la ceas de nocturnă. Sunt farisei cei care nu mai pot de grija copiilor, că ce-or fi făcut ei toată noaptea, că cum au mers, săracii de ei, cu autocarele sute de km., că ce-au mâncat, că ce-au băut, că ce-au dormit, că cum au lipsit de la şcoală două zile... Aiureli cacofonice de mame-cloşcă. I-aţi văzut după meci? Zbârnâiau, cântau, erau fericiţi şi frumoşi. Trăiau o noapte magică, pe care probabil şi-o vor aminti toată viaţa în provincia în care vor vieţui. Lăsaţi-i să se bucure, să simtă, să vadă, mulţi dintre ei poate nu vor mai ajunge niciodată pe Arena Naţională! Dacă se termina cu o victorie, dacă nu le strica Puşcaş joaca totul ar fi fost minunat. Chiar şi-aşa, a fost o experienţă unică pentru cei mai mulţi dintre ei.

2. Am ezitat şi eu, la fel ca mulţi alţii, în a emite judecăţi despre subiectul PNL-USR părtaşi la guvernare. Sincer să fiu, nici acum n-am o părere foarte bine conturată. Fiecare partid îşi urmăreşte, la urma-urmei, propriul interes electoral. Se sacrifică PNL intrând la guvernare? Foarte posibil. Merită sacrificiul? Nu ştiu. Ludovic Orban şi Iohannis sunt ca fraţii siamezi, ei spun că da. Dan Barna useristul are altă părere: „Mai bine mai stăm acum cu PSD trei-patru luni la guvernare şi câştigăm clar alegerile anticipate, eliminându-i din prim-plan pentru 10 ani, decât să le oferim oxigen pe termen lung printr-o guvernare PNL-USR minoritară”. N-aş zice că nu există aici sâmburi de adevăr.

Aşa e, USR poate fi masiv afectat de poziţia de „vioară a doua” într-o guvernare minoritară sortită eşecului. Nu cred că-şi imaginează cineva că ALDE-Tăriceanu şi Pro România-Ponta vor sprijini fără condiţii un eventual guvern PNL-USR. UDMR a depus deja armele în favoarea PSD, liderii maghiari nu urmăresc decât menţinerea într-o captivitate stresantă a propriului electorat, nu te poţi baza pe ei, se vor mula întotdeauna ca liana pe copacul puternic.

Adevărul este că nu-i văd nici pe Barna, nici pe Orban făcând echilibristică pe sârma întinsă de PSD, ALDE şi Pro România. Se vor eroda masiv nereuşind să livreze promisiunile pe care le-au făcut la Moţiune şi după aceea. Cum să treci nişte legi esenţiale, cum să repari ce-au stricat pesediştii când tu nu ai o majoritate solidă, când te bazezi doar pe conjuncturi şi fugari? Ce faci cu alegerile în două tururi, cu desfiinţarea Secţiei Speciale, cu Ordonanţa 114, cu administraţia centrală şi locală pesedizată, cu bombele bugetare lăsate în urmă de finanţistul Teodorovici?

Nu sunt deloc optimist nici în privinţa bunelor relaţii viitoare între PNL şi USR. Dan Barna şi partidul lui îşi caută drumul, nu acceptă să fie remorcaţi de nimeni. Asta-i bine. Problema e că nu poţi fi curat ca Albă ca Zăpada într-o pădure plină de pitici troglodiţi, murdari, deşucheaţi. E bine să gândeşti pe termen lung şi să susţii alegeri anticipate, e clar că doar alegerile pot răspunde la toate întrebările, dar poate ar fi bine să nu fii atât de radical, să laşi loc şi unor posibile alianţe, oricât de conjuncturale ar fi ele. În definitiv, în politică e ca-n fotbal, doar că arbitrii sunt alegătorii. La un moment dat se schimbă terenurile, se mai schimbă şi mingea, cazi prin bălţi, te mai murdăreşti, te accidentezi... Dar revii mereu pe teren şi joci, că de-asta eşti acolo şi nu în tribune.

Ştiu, amintirile dor, Dacian Cioloş nu uită cum şi-au bătut joc PSD-ALDE de guvernarea tehnocrată din urmă cu doar câţiva ani. E de înţeles, se trece greu peste durerile astea, dar până la urmă trebuie să joci. Să-l citez şi pe Băsescu, oricât de „Petrov” ar fi el: „De ce-au mai votat moţiunea dacă n-aveau de gând să intre la guvernare sau să sprijine un guvern de dreapta?”.

De cealaltă parte, PNL are acum aerul stăpânului care se sacrifică pentru binele norodului. Deocamdată iese la înaintare doar cu Ludovic Orban pe post de principal comunicator. Un partid şi-un premier traşi de sfori de preşedintele Iohannis. Am două mari curiozităţi: cum va gestiona preşedintele degringolada din sânul proaspetei Puteri, cum va împăca interesele atât de contradictorii ale partidelor? Şi: va şti Ludovic Orban să-i mintă cât mai frumos şi credibil pe „actorii” politici care, fie vorba între noi, abia aşteaptă să fie minţiţi convingător?

La urma-urmei, mare lucru liberalii nu pot să ofere nici măcar în alianţă cu USR, doar că alianţa respectivă, eventual ajutaţi şi de PMP şi minorităţi, ar fi altceva decât un guvern super-minoritar PNL.  

Aşa încât, ca să închei, aş zice ca românul la poarta cimitirului: şi-aşa-i rău, şi-aşa nu-i bine!

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.