OPINII 15 noiembrie 2017

EDITORIAL. Oameni sub vremuri, la 30 de ani de la răscoala din Braşov

de Dumitru Manolăchescu | 883 vizualizări

Trecători prin vremuri, de cele mai multe ori suntem sub vremuri. Ne dăm mari, facem pe deştepţii, vorbim şi scriem tot soiul de măscări despre lucruri asupra cărora ar fi mai elegant şi chiar mai util să tăcem. Dar, nu-i aşa, omul dacă nu-i fudul, parcă nici nu-i prost destul...

Fudulia, şmecheria şi prostia sunt trei trăsături esenţiale de caracter ale românului. Nu-mi spuneţi de cinste, hărnicie, demnitate, compasiune, vitejie şi patriotism, că nu puteţi argumenta în acest sens. Nu ştiu dacă ne-am născut aşa, ori ne-au ajutat să fim fuduli fără motiv, şmecheri găunoşi şi proşti făcuţi grămadă toţi cei care ne-au călcat pragul secole şi milenii, lăsând în urma lor propriile tare de caracter. Nu cred că dacii liberi sunt vinovaţi de ce-a ieşit din mândria lor rebelă. Dar cum să rămâi dac liber când te calcă romanii, goţii, vizigoţii, cumanii, hunii, tătarii, slavii, turcii, grecii şi toţi ceilalţi care-ţi lasă, generoşi, câte-o mică amintire într-o genă extrem de complicată?!

Ne-am mulţumit cu puţin, purtându-ne turmele prin şi peste munţi şi lăsând urme pe unde-am trecut. Urmele astea ne-au adus, într-un târziu, în situaţia de a ne cere drepturile de urmaşi ai dacilor liberi.

Ce-am făcut, apoi, în nici un secol cu drepturile astea e o poveste tristă. Ne-am bătut joc de noi şi de cei de lângă noi, ne-am încurcat în istorii, promisiuni şi proclamaţii, ne-au scos din mlaştini de interese războaie şi revoluţii, dar ne-am băgat din nou în mocirlă, cu pasiune şi determinare, pentru că am devenit nişte proşti fuduli şi şmecheri.

Este, pe scurt, Istoria poporului român de la Burebista la Ceauşescu şi Dragnea, via Iliescu. Ultimii trei, lideri reprezentativi ai unei ţări frumoase şi bogate, la care mulţi adaugă: păcat doar că-i locuită... Pe cei trei îi uneşte „firul roşu” despre care învăţam la lecţiile de socialism ştiinţific, în liceu: Partidul Unic Conducător. O Istorie în linie dreaptă, de la Partidul Comunist Român la Partidul Social Democrat. Trecând, desigur, prin celelalte nume moştenite de la Iliescu.

Mi-aş dori... Ce să-mi mai doresc? Pentru mine e oricum târziu, pentru ai mei ar mai fi ceva timp. Pentru ei mi-aş dori să fi atins fundul gropii în care ne-a aruncat trioul politic Ceauşescu-Iliescu-Dragnea, unul care începe să fie „de tristă amintire”. Din păcate, chiar şi pentru cei tineri e târziu, lumea şi-a pierdut busola şi va fi greu, tare greu de găsit calea spre lumină, spre linişte, împlinire şi pace.

Şi totuşi, avem datoria să sperăm că se poate. Un început promiţător pare a fi degringolada colectivă, semnată de Liviu Dragnea în numele PSD. Nu ştiu dacă va fi mai bine cu alţii decât cu ăştia care ne mănâncă acum zile, nopţi şi nervi. Dar, cu siguranţă, trebuie să încercăm să ieşim din mocirla de trufie, prostie şi şmecherie în care ne-au băgat până la gât „zmeii” Iliescu, Dragnea şi toată ceata lor de hoţi. Ne vom găsi un reper sau mai multe, suntem obligaţi s-o facem, nu mai putem sta la cheremul celor care ne-au umilit până acum.

Pentru că de umilinţă este vorba. O doamnă doctor îmi spunea despre umilinţa românilor care pleacă să muncească peste hotare. Da, poate fi vorba şi de umilinţă, dar mi-e teamă că cei rămaşi în ţară, din ce în ce mai puţini, sunt şi mai umiliţi. Nu de străinii fără milă şi fără Dumnezeu, ci de socialiştii noştri cu faţă umană, îmbogăţiţi de legi cu dedicaţie de la parlamentari corupţi.

Am scris acest text cu gândul la o aniversare tristă: Braşov, 15 noiembrie 1987. „Cu doi ani prea devreme”, cum sună un reportaj televizat. O zi în care la Braşov mii de oameni au strigat „Jos Ceauşescu”! O zi aproape uitată de urmaşii lui Ceauşescu, aflaţi şi astăzi la butoanele Puterii. Aş fi nedrept dacă aş zice că nu s-a schimbat nimic de atunci. S-au schimbat multe, şi nu toate în rău. Şi totuşi, şmecherii, proştii şi fudulii continuă să domine scena politică, să dezbine, să urască şi să stăpânească. Drept pentru care, pe străzile Braşovului, ale Bucureştiului şi altor mari oraşe din România mii de oameni îşi strigă şi azi revolta şi neputinţa. Ţinta nu mai e Ceauşescu, ci urmaşii lui. La fel de odioşi. Ei sunt „oamenii sub vremuri”. Lor le sunt dedicate toate „gândurile bune” ale celor umiliţi de gaşca trufaşă a şmecherilor, proştilor şi îmbuibaţilor. În numele cărora, cu modestie, semnez:

(Dumitru Manolăchescu)

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.