Ce-aş putea eu spune despre penibilul congres extraordinar al PSD? Unui om de bun simţ i-ar fi ruşine şi-ar tăcea. Un gazetar n-are voie să tacă atunci când vede penibilul ridicat la rang de politică naţională. Aşa că nu voi tăcea preţ de-un editorial cât mai scurt posibil. Dealtfel, critici acerbe faţă de extraordinarul congres au venit chiar de la lideri marcanţi ai PSD.

Au fost la Sala Palatului nu doar „primadone“ trecute prin viaţa politică, gen Firea, Dăncilă, Plumb etc., cât şi o figură nouă, pe post de „iubită“ oficială a marelui şef. O cheamă Irina şi-a ajuns pe primele pagini ale bârfelor tipărite. N-ar fi mare bai, e pesedistă şi-asta înseamnă că-şi poate permite orice, la ora asta Partidul se orientează din nou spre tineri. Irina are cu 30 de ani mai puţin decât Liviu Nicolae. Şi ce dacă?! Dragostea n-are garduri, iar dacă i se pun, oricum le sare.

Totuşi, bunul simţ al românului ar spune aşa: bine, dom’le, să vină la ce congrese vrea, dar să-şi cunoască locul, să stea undeva în mulţime, nu în moţul trebii. Că nu-i încă „primă doamnă“ cu acte-n regulă! Nu-l pot contrazice pe românul cu bun simţ, Irina ar fi trebuit să-şi cunoască locul, faptul că s-a plantat în „moţul trebii“ spune multe despre ce-ar putea deveni domnişoara dacă viitorului ei soţ i-ar trece prin cap să candideze la Preşedinţia României. Par dun examplu, cum ar veni...

Altfel, penibilităţi de tot soiul la congresul PSD. Oameni aduşi cu autobuze şi trenuri de prin ţară, obosiţi şi amărâţi (în PSD nu-s toţi baroni...), dar loiali „până la capăt“ partidului care guvernează. Asta-i cea mai tristă constatare, simţi aproape fizic manipularea pe cap de locuitor exercitată de partidul „care poate“. Am spus-o demult şi-o s-o tot repet: va fi cumplit să guvernezi după trecerea valului de „lăcuste alfa“ pesediste. Oricine-ai fi, orice haine politice ai purta va trebui să mergi ani buni pe populismul instaurat de Dragnea şi Tăriceanu, altfel te desfiinţezi politic. Pentru că întotdeauna vor fi oameni care să-ţi reproşeze: bun, dar ăilalţi de ce-au putut? Dacă voi nu ne daţi cât ne-au promis ceilalţi, înseamnă că nu vreţi, nu că nu puteţi! 

De fapt, a fost o întrecere în promisiuni, Dragnea ne-a asigurat că până prin 2030-2040 vom avea sute de km. de autostrăzi, iar pe câmpiile patriei vor curge râuri de lapte şi miere pesedistă. Treaba complicată nu-i viitorul, ci prezentul. „Statul paralel“ nu-i lasă să fure destul, deci guvernul nu-şi poate îndeplini promisiunile. Altfel spus, până nu scăpăm de paraleii ăştia, nu se poate mai mult.

Părerea mea e că ne îndreptăm spre o catastrofă. Oricât de optimist ai gândi, nu poţi să te desparţi de-o minimă logică: cum vor reuşi liberalii, dacă vor ajunge la guvernare, să oprească dezmăţul bugetar cu care i-a obişnuit coaliţia PSD-ALDE pe români? Orice guvernare va urma celei pesediste va fi una de sacrificiu. Este unul din motivele pentru care sondajele „optimiste“ pentru liberali, userişti sau Platforma 100 nu mă dau pe spate.

Dar nici cu „din rău în mai rău“ nu se poate la infinit! Va trebui să alegem, din nou, răul cel mai mic, oricare ar fi acela. Pentru că despre PSD-ALDE şi ce pot ei face ne-am cam lămurit.