Corina Creţu, comisar european propus şi susţinut de PSD: „Avem miliarde de euro care aşteaptă la Bruxelles să fie accesate de guvernul României“. Citeşti, asculţi şi te cruceşti, tentat să întrebi precum Ponta: de ce nu-i luăm, fă Veorico?! Răspunsul vine după ce te uiţi la un sondaj care ameninţă cu scoaterea României de pe orbita Uniunii Europene: ataşamentul popular faţă de UE a scăzut cu 10% în câteva luni. De la 59%, la 49%. Nu e de-a dreptul catastrofal pentru că, puşi să voteze între „a ieşi“ şi „a rămâne“ în UE, românii îşi revin şi 65% dintre ei votează pentru „a rămâne“ în UE. Una peste alta, doar 15% dintre conaţionalii noştri şi-ar dori irepresibil părăsirea UE şi, probabil, trecerea ţării pe alte coordonate, mai apropiate de Est decât de Vest. E vorba, probabil, de acei 15% care formează nucleul dur al actualei guvernări antieuropene.

Nu avem nevoie de miliardele UE din mai multe motive. Unul dintre ele este că nu suntem pregătiţi tehnic, nu ne-am deşteptat la nivelul funcţionarilor din administraţie, practic nu ştim cum să accesăm banii europeni; de ce n-am învăţat, e altă problemă, merită un tratament distinct. Alt motiv pentru care refuzăm miliarde de euro de la UE este că suntem hoţi, asta am mai spus-o, nu vrem să lucrăm cu bani din care nu putem şi noi fura, cât de puţin, că doar nu moare lumea... Hoţia  şi prostia sărăcesc, iată, România! În sfârşit, dăm cu tifla pe faţă Uniunii Europene, ne batem joc de Timmermans, de Juncker, de alţi lideri europeni pentru că nu mai vrem la Europa! Ne-am săturat să fim monitorizaţi, să ni se uite-n blid tot felul de comisari antipatici, să ni se spună mereu: nu ţi-ai făcut temele, elev Dăncilă, mâine să vii la şcoală cu părinţii de la partid tunşi, dă mâna să primeşti 10 rigle la palmă şi du-te-n colţ cu genunchii pe coji de nucă...

Exagerez doar ca să înţelegeţi că-i greu şi pentru hoţii noştri din guvern şi de la partide să suporte atâta dădăceală; adică nu suntem noi, românii, stăpâni pe destinul nostru? Nu suntem noi independenţi? Nu sărbătorim noi Centenarul? Nu acceptăm lecţii de la nimeni, n-au murit degeaba eroii patriei, n-am luptat degeaba pentru neatârnare, n-am scăpat de turci, ruşi şi austro-ungari ca să ne calce acum birocraţii de la Uniunea Europeană cu bocancul pe gât!

E un mod de a vedea lucrurile, de a preţui viaţa şi moartea într-o Românie abulică. Dar e fals, e împotriva României şi a românilor. Când am intrat în UE am ştiut că ne păstrăm doar parţial independenţa deciziilor, am acceptat atunci să fim monitorizaţi tocmai pentru că nu eram pregătiţi să intrăm în UE. S-a schimbat ceva între timp? Prea puţin, am făcut câţiva paşi mici în materie de Justiţie, de implementare a modului de viaţă vest-european. Foarte puţini şi foarte mici paşii ăştia, în esenţă guvernele României, cu deosebire cele din ultimii 2 ani, ne-au băgat într-o mlaştină decizională din care nu reuşim să ne extragem. Altfel spus, vrem să trăim bine, ne plac lefuri şi pensii mari, dar nu gândim, nu muncim, nu guvernăm  pe măsura dorinţelor noastre de mai bine, de mai mult.

Guvernele Dragnea ne pregătesc un sfârşit european prea puţin glorios. PSD-ALDE par montate să dea cu tifla Uniunii Europene, depărtându-ne în fiecare zi de valorile acesteia. Dragnea-Dăncilă-Tăriceanu ne şoptesc insidios ori de câte ori se iveşte prilejul: „Vedeţi, măi români, noi am vrut, am încercat să vă mărim veniturile, să trăiţi mai bine, dar nu ne lasă ăştia de la UE, nu ne lasă Iohannis, Soros, multinaţionalele, Comisia de la Veneţia şi toate comisiile astea nenorocite. Uite, suntem nevoiţi să îngheţăm salariile, poate şi pensiile, nu se ştie dacă la anu’ nu vom fi obligaţi de UE să vă tăiem din lefuri şi pensii. Nu se mai poate, trebuie să ne declarăm independenţa faţă de UE, că de-acolo vin toate relele, şi să ne apropiem mai mult de partenerii noştri istorici: Rusia, Turcia, Ungaria...“.

Cred că asta e cheia în care trebuie judecate faptele, nu vorbele berbecilor stupizi care ne duc ca pe nişte oi în prăpastie. Adevărul e că românii nu sunt împotriva UE, nu-şi doresc părăsirea blocului comunitar, dar cu siguranţă sunt dezamăgiţi de greutăţile apărute sau menţinute în viaţa lor după ce şi-au imaginat o Europă prin care curg râuri de lapte şi miere vărsându-se, toate, în Dunărea românească. Pe de altă parte, o importantă parte a României şi-ar dori o mai mare implicare a Uniunii Europene în monitorizarea activă, eventual „pedepsirea“ celor care nu-şi respectă angajamentele de bună guvernare, cu şi pentru popor.

Între aceste două forţe electorale se va alege adevărul în rundele de alegeri din următorii doi ani. Va fi vital pentru România şi pentru fiecare dintre noi să ne implicăm, să alegem în cunoştinţă de cauză, să fim informaţi, să nu ne fie frică. Şi, dacă se poate, să fim deştepţi!