OPINII 19 mai 2022

EDITORIAL. Fotbal cu imnuri şi emoţii; poate fără regrete

de Dumitru Manolăchescu | 5121 vizualizări

Nici la ultimele alegeri n-am avut atâtea emoţii ca azi, 19 mai 2022. Mai ales că rezultatele acelor alegeri se cam bănuia şi nu mai era loc decât de înjurături, regrete şi revoltă. Astăzi, însă, e altceva: se joacă o finală de Cupă a României la fotbal. I-aş spune „finală istorică”. Pentru că ar putea fi câştigată de o echipă modestă din Covasna. Adică din Secuime, Ţinutul Secuiesc, HarCov sau cum vreţi să-i spuneţi judeţului căruia unii politicieni atinşi de muză i-au spus „inima” ţării.

Pe la prânz, trenul încărcat cu 500 de microbişti pleca spre Capitală, urmând să ajungă în Gara de Nord peste câteva ore. Jandarmii şi poliţiştii i-au însoţit pe fani în gara din Sf. Gheorghe, pentru mai multă siguranţă. Ce se va întâmpla, însă, la Bucureşti?

Vom vedea. Probabil alte detaşamente de jandarmi şi poliţişti îi vor aştepta acolo. Pentru că nu doar de trenul ăsta e vorba, au plecat mulţi covăsneni cu autobuzele, alţii cu maşinile personale. E un meci de mare risc.

Motivele se ştiu, le-am amintit în câteva rânduri. Televiziunile au încercat să facă ce ştiu ele mai bine: să încurce, să strice, să producă evenimente, indiferent de urmări. Totul e să ai o ştire şi-un titlu: „Dioszegi nu ştie Imnul României”, sau „Ministrul Novak rămâne mut când trebuie să cânte Imnul României”. 

În cazul ministrului să zicem că ar avea oarece sens, oricât de jalnică şi fumată ar fi, pentru că nu e prima încercare de acest gen. Dar de ce ar trebui să ştie patronul unei echipe de fotbal Imnul României?! Păi, în primul rând pentru că l-a pus Aghiuţă să declare că-i secui şi se mândreşte cu asta. Altfel, dacă pui microfonul în gura a 10 români verzi din Bucureşti cerându-le să cânte Imnul ţării... Pot garanta că 8 din 10 nu se descurcă. Ceea ce nu deranjează, evident, pe nimeni întreg la cap. Dar când în cauză e un secui... Problemă!

Totul se leagă de Imn. De fapt, de Imnuri. Pentru că nu doar de cel al României e vorba, au şi secuii un Imn al lor, la care ţin şi care, după cum susţin ei, nu atacă România.  Vor cânta imnul ăsta şi diseară, pe stadionul Giuleşti. Şi dacă vor câştiga, şi dacă nu. Tot ce pot să sper e că Imnul României se va auzi mai puternic din tribune, altfel lucrurile riscă să ia o turnură nefericită. 

Orgoliul naţional e mai puternic decât oricând azi, 19 mai 2022. Pentru că sunt multe în joc, nu e vorba doar de Cupa României. E vorba de „mândria de a fi român” contra „secuilor plătiţi de guvernul Ungariei”. Ceea ce înseamnă, evident, doar o parte de adevăr. Dar cine mai stă să vadă, să asculte, să citească tot adevărul?! Mai ales când adevărul ăsta ar ridica multe semne de întrebare asupra bunelor intenţii ale guvernelor României, incapabile să construiască în 30 de ani de libertate-egalitate-fraternitate un stadion de fotbal care să dea sens „mândriei de a fi român” şi în Secuime, nu doar în Capitală, la Constanţa sau la Craiova.

Da, va fi o seară ciudată: se vor vedea steaguri ale Ţinutului Secuiesc pe străzile Bucureştiului, în Giuleşti şi nu numai se vor auzi scandări într-o limbă străină antipatică multor „microbişti” români prezenţi nu doar în tribune. O limbă în care, de pildă, nişte organizaţii civice ungureşti i-au elogiat, premiat, victimizat astăzi, la Budapesta, în prezenţa unui senator UDMR, pe extremiştii maghiari Beke şi Szocs, din Tg. Secuiesc, condamnaţi de Justiţia din România pentru încercarea de a detona în acest oraş, în 2015, bombe artizanale de Ziua Naţională a României.  Pentru unii eroi-martiri, pentru alţii terorişti-extremişti! De-o vreme încoace, mai ales de când cu războiul din Ucraina, lucrurile astea se negociază etnic şi politic fără nicio jenă. 

Aştept cu mari emoţii desfăşurările de forţe care vor însoţi această inedită şi istorică finală a Cupei României. Interesant este că „finala mare”, de diseară, va fi precedată pe Giuleşti de o „finală mică”, cea a jucătorilor sub 19 ani, care se va disputa oarecum în familia secuiască: Sepsi Sf. Gheorghe – Csikszereda Miercurea Ciuc. Iar portarul „juniorilor” din Sf. Gheorghe este chiar fratele portarului Niczuly, de la echipa mare a aceluiaşi club. Asta ca să ştim cum stăm cu prezenţa minorităţii etnice maghiare în fotbalul românesc, un sport înfumurat, care nu investeşte în copii şi juniori nici un sfert din cât investeşte Ungaria în tinerii fotbalişti din Secuime. E un adevăr care te poate pune pe gânduri. Şi-atât...     

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.