Plânge ţara prin tot feisbucul lipit de inimi ca ventuza strămoşească de spatele gripat: un’ te-ai dus, Vlăduţe, cui ne laşi, că nimeni nu-i ca tine de deştept în replici...

Asta cu replicile cam aşa e, le ştie dom’ Vlăduţ, are şcoală şi chiar e deştept. Unii comentatori îl cred nu doar inteligent, ci şi pervers, diabolic. O fi, e posesorul unui zâmbet circumstanţial ca un complement. Dar mie daţi-mi voie să introduc o idee pe care nu cred s-o mai fi abordat cineva: VeVe este un „deştept nefuncţional”. Cred că înţelegeţi ce vreau să spun, dar o să explic totuşi: aşa cum există „analfabeţi funcţional”, adică nişte oameni care ştiu să citească, ştiu literele alfabetului, dar nu înţeleg ce citesc, aşa cred eu că există şi „deştepţi nefuncţionali”. Adică nişte tipi dotaţi cu mulţi neuroni, care nu înţeleg că, atunci când au o funcţie publică, trebuie să-şi folosească neuronii ăia în folos public. Nu poţi să arunci o guvernare, o ţară în aer în vreme de Pandemie doar pentru că orgoliul tău de „deştept nefuncţional” suferă!

Sunt indivizi care funcţionează doar pentru ei şi orgoliul lor, oameni perfecţi pentru tot felul de cariere fulminante, dar care nu pot în vecii vecilor să se supună unei discipline guvernamentale, ministeriale, statale. O dovedeşte, într-un fel pe care eu nu mi l-am dorit vreodată, fostul ministru al Sănătăţii, Vlad Voiculescu. Oameni ca el rezistă greu şi într-un guvern monocolor, într-o alianţă de mai multe partide n-au nicio şansă.

Am fost un fan VeVe. Mi s-a părut inteligent, şarmant, convingător. Mi-am dorit să fie primar, viceprimar de Capitală. Nu s-a putut, apucase să se certe cu Nicuşor Dan şi s-a orientat spre Guvern. Mi-am dorit atunci, puţintel îndoită dorinţa asta, să fie ministru. Şi a fost, dar a încurcat drumul, a confundat Guvernul cu un ONG.

Discursul lui, axat permanent pe ochii şi urechile feisbuciste, nu m-a convins mai mult decât telefonul cu care îşi filmează senatoarea Şoşoacă Diana orice apariţie publică. Mă rog, el măcar e deştept, dar rezultatul e acelaşi: când eşti ministru al unui Guvern, nu contează ce fel şi de ce culoare politică, nu te poţi adresa doar unui electorat captivat de sigla unui partid, de luminiţa telefonului sau a calculatorului.  Eşti ministru al unui Guvern care are grijă de TOŢI ROMÂNII, nu doar de amatorii de cimilituri deştepte dar nefuncţionale exprimate în asurzitoarea tăcere feisbucistă.

Ministrul Vlad Voiculescu nu s-a conectat decât la realitatea propriului electorat. Probabil unul captivat de soluţii ideale, fără legătură cu realitatea în care trăim. Mărturisesc că am încremenit citind o declaraţie a unui prieten politic al fostului ministru VeVe: „Trebuie să stabilim un curs de acţiune care să nu trădeze electoratul nostru”. Vorbele aparţin ministrului Economiei din Guvernul Cîţu, Claudiu Năsui.

Mai pot eu să zic ceva, auzind sau citind vorbele astea, despre „nenorociţii” de pesedişti care n-au guvernat decât pentru electoratul lor?! Ce misiune binecuvântată or avea, oare, miniştrii dintr-un guvern? Să „nu-şi trădeze electoratul”, sau să „lucreze pentru binele ţării”?! Ce-or fi jurat Năsui, Voiculescu sau Barna când s-au făcut miniştri? Pentru că iată cum sună jurământul unui ministru: „Jur să-mi dăruiesc toată priceperea şi puterea pentru propăşirea materială şi spirituală a poporului român...”.

Pardon?! Nu văd nimic despre „electoratul nostru”, oricare ar fi el. Ce te faci, Năsui şi câţi or fi ca tine, cu electoratul PSD (că e destul, chiar prea destul după gustul meu), sau cu cel al AUR (mult prea destul şi el)? Sau ai boală doar pe electoratul PNL-UDMR, că pe-acolo e şi bazinul vostru de fani din care vă bateţi să rupeţi cât şi cum puteţi, ignorând că tâmpeniile voastre îi propulsează la cote nesperate pe adevăraţii adversari politici?!

Nu e bine deloc, e aproape dezarmant. Dar nu definitiv. În politica românească, definitivă nu-i nici moartea. Totul se poate. Chiar şi învierea unor cadavre politice e posibilă – a se vedea Liviu Dragnea, căruia apropiata eliberare din puşcărie îi oferă un strălucit viitor politic într-o Românie abulică. E posibil să plece USR-PLUS de la Guvern, e posibil să şi rămână contra unor promisiuni, e posibil să se renunţe la Florin Cîţu, să (re)vină Ludovic Orban, să ne chinuim câteva luni cu negocieri pentru un nou guvern...

Cui foloseşte toată nebunia asta politică iscată de un deştept nefuncţional imatur, frustrat, arogant şi orgolios?! În slujba cui este el, pentru cine lucrează el? Pentru propăşirea unui premier aflat şi el la vânătoare de voturi, la fel de imatur şi orgolios? Sau pentru sănătatea „poporului român”, căruia a jurat să-i dăruiască „toată puterea şi priceperea”?

Dincolo de simpatii şi antipatii personale, adevărul este că VeVe a reuşit să lucreze intens şi profitabil doar pentru adversarii politici. Dar realitatea asta nu pare să-l deranjeze; habar n-am dacă, ameţit de „corul lăudătorilor” de pe Feisbuc, înţelege răul pe care îl face ţării, nu unui partid cu care s-a aliat ca să fie ministru.

De-aia mi se-ntâmplă din ce în ce mai des să-mi fie frică. E de vină şi Covidul, dar mai mult te scârbesc „deştepţii nefuncţionali”... Cu atâţia deştepţi care se calcă pe bombeuri de proşti, tupeişti, mincinoşi şi aroganţi ce sunt, mai că-ţi vine să te încredinţezi Celui de Sus, că altă speranţă nu ai.

Nu cred că liberalii vor ceda, nici nu trebuie şi nici n-au motive s-o facă: economia funcţionează, ratingul de ţară s-a îmbunătăţit în plină criză, Covidul e cât de cât sub control în ciuda unei campanii furibunde „anti” a coronascepticilor antivaccinişti. Mai au multe de făcut, dar nu cred că Florin Cîţu e piatra de moară de la gâtul acestui guvern.  Cei care vor trebui să cedeze sunt liderii USR-PLUS. Ceea ce nu se va întâmpla decât dacă vor înţelege că atunci când eşti la guvernare nu lucrezi pentru partidul tău şi electoratul tău, ci pentru ţară. Aserţiune valabilă, desigur, şi pentru liberali.