Cei interesaţi ştiu deja: putem depune într-un cont deschis la sectorul 1 din Bucureşti bani pentru viitorul copiilor şi nepoţilor noştri. Depunem 100 de lei pe lună pentru un copil, adică 1200 de lei pe an, e o condiţie obligatorie. Dacă facem asta, ne mai dă statul 600 de lei pe an, plus 3% dobândă. Dacă nu depunem 1200 de lei pe an, că n-avem atâta, din contul copilului dispar cei 600 de lei de la stat, rămâi doar cu dobânda de 3%. O dobândă mică, spun specialiştii, ţinând cont că inflaţia va ajunge în acest an la peste 4,5%.

Bun, puteţi face calcule şi să descoperiţi că, după 18 ani de cotizat la contul „Junior centenar”, că aşa i-au spus patrioţii din guvern, veţi economisi pentru copil-nepot circa 33.000 de lei. O sumă frumuşică, acum ar însemna aproape 8.000 de euro. Mai puneţi ceva şi-i gata cadoul-maşină pentru sărbătorit, dacă veţi avea cumva o idee atât de proastă! Dar cine ştie cât va mai fi euro peste 18 ani; sau cât va mai costa o maşină în anul 2037?!

Întrebarea esenţială este, însă, alta: câtă încredere mai putem avea în guvernele României, actuale şi de perspectivă, ţinând cont de gogoriţele cu care ne distruge prezentul şi viitorul guvernul antieuropean şi antinaţional Dăncilă-Dragnea?!

Încrederea, de fapt lipsa de încredere în autorităţi e cea mai mare problemă a românilor la această oră. Cum să-ţi treacă prin cap să împrumuţi statul român pe 18 sau mai puţini ani, când vezi ce fac Dragnea, Dăncilă şi Teodorovici cu banii românilor din pilonul 2 de pensii? Ce încredere poţi avea în nişte guvernanţi care par să fi coborât cu hârzobul din alte emisfere, fără nicio legătură cu România şi lumea europeană? Cum să crezi în nişte oameni condamnaţi de Justiţie pentru fapte de corupţie, dar care se autoproclamă campioni ai dreptăţii şi luptă în numele tău cu băncile, cu multinaţionalele, cu corporaţiile, cu tot ce înseamnă iniţiativă privată şi stat de drept?!

Ştiu, nu vor mai fi tot ei peste 18 ani, poate ne-ajută Măria Sa Electoratul şi-i trecem pe capitaliştii ăştia de cumetrie ai lui Iliescu-Dragnea la capitolul „accidente ale istoriei”. Dar poţi să ştii ce monştri naşte populismul antieuropean cultivat acum de PSD-ALDE?!

Putem pune oricând bani în contul copiilor şi nepoţilor noştri la orice bancă din România, e adevărat în condiţii mai proaste decât îţi oferă acum statul român, care nu mai ştie ce să facă să scoată bani şi din piatră seacă. Şi, iarăşi e drept, nici măcar băncile nu mai oferă garanţii de credibilitate sută la sută; şi asta nu doar din cauza lăcomiei lor, ci mai ales pentru că statul însuşi s-a chinuit să le decredibilizeze şi să le împovăreze fiscal într-un exces de populism hrăpăreţ, tot pe spinarea oamenilor care au nevoie de serviciile băncilor.

Ce mai rămâne? Salteaua. Sau ciorapul. Strângi în fiecare zi, în fiecare lună nişte bănuţi, îi bagi sub saltea, la ciorap sau în porcuşorul din reclamă şi... hopa, te trezeşti într-o neagră zi că ai nişte bani albi ca să-ţi cumperi un kil de carne şi-o pâine, că între timp ai sărăcit, şi dai cu porcuşorul de pământ. Vreau să spun că economisirea de tipul „las’ că-i pun eu bine şi nu m-ating de ei” nu ţine, vă spun asta din experienţă. E musai, aşadar, să deschizi un cont pe numele copilului, fie la o bancă de încredere (şi sunt din astea, nu vă luaţi după prostiile lui Teodorovici!), fie să împrumuţi statul român contra unor avantaje financiare care pentru mulţi nu sunt deloc de neglijat.

Între noi fie vorba, nu cred că-şi poate permite vreun guvern al României să fure banii a peste 4 milioane de copii şi cel puţin 8 milioane de părinţi şi bunici. Indiferent câţi Dragnea, Dăncilă, Teodorovici, Vâlcov şi alţi politruci analfabeţi funcţional vor conduce România în următorii ani, pentru toţi va fi vorba de voturi. Pe care nici un partid politic nu le riscă.

Observaţi, vă rog, că nu aduc în discuţie două idei care te bagă automat în depresie: * falimentul statului român şi * sfârşitul Lumii. Şi într-un caz, şi în celălalt nu mai avem nevoie de voturi, iar banii sunt pierduţi... Aşa încât, parcă m-ar tenta să cred că programul ăsta de economisire poate fi, măcar pentru unii, o idee bună, chiar dacă 18 ani par mulţi... Nu-s deloc mulţi, vă spun asta tot din experienţă.