OPINII 6 ianuarie 2023

EDITORIAL. Colind cu peşti, cozi cu pensionari, AUR cu bătăuşi

de Dumitru Manolăchescu | 653 vizualizări

Acestea sunt noutăţile „fluide” de la sfârşitul-începutul de ani care m-au făcut să zâmbesc. 

COLIND CU PEŞTI. În zona Bran-Moeciu nu se-nghesuie lumea să colinde. Mai vezi copii rătăciţi numărându-şi leuţii prin şanţuri de frica maşinilor, că trotuare nu există, stingheri şi ei prin „leru-i ler” (cred că aşa se scrie, încă n-am aflat ce-i „lerul”...), dar cam atât, tinerii n-au timp, iar bătrânii n-au chef de colinde. De-aia m-am mirat foarte văzând două fete la vreo 14 ani intrând în curtea gazdelor noastre şi punând strămoşeasca întrebare: „Primiţi cu colindul?”. 

Adevărul e că au fost singurele vorbe care m-au emoţionat, amintindu-mi de copilul din mine. Că restul a fost o citanie penibilă de text bisericesc, recitat fără talent şi fără cântec. Prietenul moldovean english-men care era cu noi le-a rugat să cânte ceva, orice. Nu ştiau nici un cântec fetele, au îngăimat ca la karaoke „elefantul ci-ci nu mai face mi-ci” distrându-se de minune. Au primit nişte bani pe care nu i-au meritat, lăsându-ne mofluzi şi cu întrebări fără răspuns imediat.

A doua zi, însă, prietenul meu moldovean pentru o vreme englez le-a întâlnit pe fete pe drumul Moeciului de Jos. Puneau ţara la cale lipite de un tip solid cu care păreau să aibă multe de împărţit. „Ei, aţi reuşit să învăţaţi un colind până la urmă?”, le-a întrebat amicul. Fetele s-au fâstâcit, n-au avut un răspuns, iar „protectorul” ambulant s-a depărtat rapid, tipic pentru unul care nu se bagă în „afacerile” protejatelor cu posibili clienţi.

Am dezbătut chestiunea în cadru organizat şi am hotărât că protectorul era chiar „peştele”, cel care folosea contra-cost tupeul şi inconştienţa fetelor. Concluzie: n-am nimic cu colindătorii, oricât de fals ar cânta şi orice vârstă ar avea, dar măcar să înveţe vorbele unui colind autentic... Iar peştii nu-mi plac decât în farfurie, asortaţi cu mujdei.

COZI CU PENSIONARI. Miercuri, adică pe 4 ianuarie, am trecut pe la Administraţia fiscală vizavi de Şugaş. Nu ca să-mi plătesc impozitele, ci ca să mă documentez: văd, ori nu văd la Sf. Gheorghe cozi de pensionari chitiţi să se achite de datorii către stat din primele zile ale anului? 

Şi-am văzut şi m-am mirat: nici urmă de clienţi! Nu-mi vine să cred că suntem atât de deştepţi şi educaţi şi-l întreb pe omul-comunicator-paznic care stătea în faţa uşii de la intrare: „Păi ce facem, nu-s cozi la impozite şi taxe?!”. Tipul, hâtru, vorbăreţ şi simpatic, îmi şopteşte complice: „Au fost destui dis-de-dimineaţă, dar au plecat după ce au aflat că mai trebuie să aştepte, încă se calculează noile impozite, s-au schimbat nişte procente şi n-or să fie aceleaşi sume ca anul trecut. Dar se va rezolva repede...”. M-am liniştit, nu eram noi mai deştepţi decât bucureştenii sau clujenii, Doamne fereşte!

AUR CU BĂTĂUŞI. Aici am râs forţat, ca la un banc vechi rostit fără talent. Mai e o noutate pentru cineva faptul că mulţi parlamentari AUR sunt violenţi, agresează verbal şi dau cu pumnii în adversarii politici mai firavi, le bagă sula-n coaste, cum ar zice dl Iliescu?! Am văzut destule scene urâte prin Parlament sau la diverse adunări publice, ştim cum reacţionează „politic” extrema naţionalistă dreaptă, stângă sau ce-or vrea ei să fie.

Dar aici e vorba că un deputat AUR de Constanţa, Dumitru Focşa pe numele lui, şi-a cam agresat nevasta, care a sunat noaptea pe la 2.00 la 112 să ceară ajutor. Poliţiştii au venit, au văzut femeia cu urme vizibile de violenţă, l-au găsit în locuinţă şi pe soţul agresor, au chemat o ambulanţă care a acordat primul ajutor femeii lovite şi-au întocmit un dosar de cercetare penală pentru violenţă în familie. În casă era şi un minor, deci a fost solicitată şi intervenţia Direcţiei pentru Ocrotirea Copilului.

Cum era de aşteptat, gestul deputatului AUR a fost condamnat de şefii partidului. Bla-bla-uri despre „familia care este un sanctuar”, despre „autorităţile să-şi facă datoria”, dar şi despre „Juriul de onoare” şi o „anchetă internă” care va pedepsi pe făptuitor „în funcţie de gravitatea faptelor”, mergând până la „pierderea tuturor funcţiilor în cadrul partidului”.

Mă întreb dacă „juriul de onoare” va dezbate şi chestiunea violenţei fizice şi verbale ca armă politică obişnuită la liderii AUR, începând chiar cu preşedintele partidului, George Simion. Pariez că nimeni din acest onorabil Juriu nu va dori să afle sursa primă de inspiraţie pentru „loviri şi alte violenţe” în cazul Dumitru Focşa vs. soţia personală.

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.