OPINII 23 august 2018

EDITORIAL. Ce libertate ne-a adus 23 August?!

de Dumitru Manolăchescu | 374 vizualizări

Fosta sărbătoare naţională a României ne sufocă în interpretări şi înţelesuri. N-am apucat să mă uit pe-un manual de istorie de liceu, ca să văd cum e tratată acolo „eliberarea întregului popor de sub jugul fascist“, de parc-am fi fost un popor de vite, ori „insurecţia armată populară antifascistă şi antiimperialistă“, cum a numit Ceauşescu ziua întoarcerii armelor împotriva Germaniei lui Hitler. Aş paria că tinerii români nu învaţă la şcoală despre „lovitura de stat de la 23 august 1944“, aşa cum invocă evenimentul fostul lider ţărănist Corneliu Coposu, vorbind despre un proiect pus la cale de Iuliu Maniu şi apropiaţii lui, sprijiniţi de Palatul Regal, încă din anul 1941.

De ce am crede mai mult în „lovitura de stat“ a lui Maniu decât în „insurecţia“ întregului popor împotriva hitlerismului? La urma-urmei, au puncte comune, doar că se omite un amănunt esenţial: nu revolta populară a întors armele şi ne-a schimbat destinul istoric, ci lovitura de stat pregătită de rege şi ţărănişti. În manualul de istorie nu veţi găsi, însă, asta.

Sigur, e de discutat: merită să te lauzi cu o lovitură de stat care ne-a adus pe cap comunismul şi stalinismul?! N-aş prea crede, dar ce-ar fi fost dacă n-am fi întors armele?! Oare ne-ar fi fost mai bine în calitate de perdanţi ai războiului?! Las’ că şi-aşa nu ni s-a recunoscut statutul de co-beligeranţi, n-am stat la masa învingătorilor chiar dacă după întoarcerea armelor au murit pe fronturi sute de mii de români. Degeaba?! Ai putea spune şi neghiobia asta dacă aduci în discuţie câte pagube de război am plătit sovieticilor şi cum ne-au părăsit puterile aliate în favoarea unei „idile“ cu Stalin şi poporul rus... Dar avem Ardealul, n-avem Basarabia, cine poate spune ce-am mai fi avut dacă nu pierdeam peste 500.000 de soldaţi în bătăliile care au urmat întoarcerii armelor, în Cehia şi Ungaria mai ales?! Am fost la Budapesta, i-am eliberat pe unguri, asta nu se uită uşor...

De-aia e încurcată istoria lui 23 august 1944. De-aia nu ştim nici acum ce trebuie să facem: să sărbătorim, să uităm cât mai repede, să înjurăm ziua asta?! Poate că ar trebui s-o învăţăm, să ştim despre ea din alte surse decât istoria ceauşistă. Poate că, înainte de toate, ar fi bine să uităm „trecutul negru“ şi să ne adaptăm prezentului şi viitorului european. Fără patimi, fără ură, fără revendicări teritoriale – şi când spun asta ştiu exact la ce mă expun din partea unioniştilor.

Cum şi cu cine facem asta – e altă discuţie. Nu cu cei care ne guvernează acum, asta pentru mine e foarte clar. N-ai cum să mergi spre Europa, spre un viitor demn şi democrat cu Dragnea, Bacalbaşa, Fifor, Dan şi alţi tupeişti nostalgici cu aere de „stăpâni ai inelelor“! Dragnea nu ştie ce-i aia lovitură de stat, dar se crede victima uneia pusă la cale de preşedintele Iohannis, sprijinit de „atentatorii“ lui Soros. Individul şi-a pierdut direcţia şi ne umple cu măscăreli la ceas de seară. Numai bun pentru cei care confundă istoria cu starea de bine a prostatei neatinse de adenom...

Şi, dacă tot e sărbătoare pentru clasa muncitoare, o sugestie pentru „mafioţii“ din Piaţa Victoriei (ăia din afară, nu cei dinlăuntru...): nu-l mai atentaţi, fraţilor, pe sărmanul Dragnea, nu-l mai tocmiţi pe Soros să scape lumea românească de acest binefăcător! De el vom scăpa definitiv doar peste doi ani, când România se va elibera de mafia din PSD simplu şi legal: prin alegeri. Dragnea n-ar exista dacă n-ar exista Mafia politică din acest partid. Ei acuză „statul paralel“ al lui Iohannis?! Se vede cu ochiul liber chiar şi când porţi carnetul de pesedist agăţat cu sforicică tricoloră la gât: „statul paralel“ este statul baronului de Teleorman. Iar mafioţi nu sunt sutele de mii de români care protestează zilnic în stradă, ci politicienii corupţi din partidele care ne guvernează.

Le-am cam amestecat, dar trasaţi dvs. hotarele, cititorii mei sunt întotdeauna mai înţelepţi şi mai răbdători decât mine. Iar dacă astăzi ieşiţi la un mic şi-o bere, ca pe vremuri, în pădurile din jurul oraşului, nu se va supăra nimeni. Nu-i niciodată târziu să ne amintim cât de tineri şi proşti am fost!

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.