Despărţământul Astra, ligi, fundaţii şi asociaţii civice româneşti au hotărât să boicoteze manifestările artistice consacrate Zilelor Sf. Gheorghe. La mijloc este o chestiune de orgoliu artistico-etnic: d-na Matilda Pascal Cojocăriţa nu-şi poate susţine concertul de muzică populară decât pe scena principală, care anul acesta are altă menire, Consiliul local nu mai vrea acolo muzică populară, nici maghiară, nici românească.

Aici ar fi mai multe lucruri de remarcat, că tot vorbeam de orgolii: artista a hotărât că nu-i place scena pe care cântă, sau Despărţământul Astra? Cu siguranţă, Matilda merită o scenă cât toată Piaţa din centrul oraşului, dar oare e bine să nu o mai inviţi doar pentru că scena pe care urma să  cânte şi-a schimbat, oarecum intempestiv, destinaţia? Nu ştiu cine-i vinovatul, poate că sumele mai mici acordate de Primărie evenimentelor care se vor desfăşura în aceste Zile (de unde fonduri, nu se poate şi cu salarii, şi cu artişti mari...), poate inapetenţa autorităţilor locale pentru muzica populară românească, poate inflexibilitatea organizatorilor aparţinând ONG-urilor româneşti, poate toate la un loc. Dar nu pot să nu mă-ntreb: cine suferă, cine pierde? Şi cui foloseşte?

Cu siguranţă, nu pierde şi nu suferă primarul Antal Arpad, cu care, iată, Despărţământul Astra, ligile şi fundaţiile româneşti se mai ceartă o dată. Certurile astea, supărările astea nu mai sunt o noutate, ele au avut loc de-a lungul timpului de fiecare Zi a oraşului, din aproximativ aceleaşi motive: românii au vrut o mai bună reprezentare a elementului etnic românesc, autorităţile locale maghiare au făcut tot ce-au putut pentru a restrânge reprezentarea asta la proporţia etnică: 75-25% în favoarea maghiarilor. Nu-i o noutate, spuneam. Iar dacă tot ne jucăm de-a orgoliile pe spinarea românilor iubitori de folclor de calitate, de ce să n-o pierdem şi pe Matilda Pascal Cojocăriţa? Şi-ar fi stricat imaginea de mare cântăreaţă dacă ar fi evoluat pe o scenă mai mică şi nu în buricul târgului? Şi chiar aş vrea să aflu un răspuns: d-na Pascal Cojocăriţa a hotărât să nu vină la Sf. Gheorghe din acest motiv, ori organizatorii sus-menţionaţi i-au sugerat că este un afront numai bun pentru un boicot?!

Boicotul ăsta sună prost, nu foloseşte nimănui şi tensionează suplimentar relaţiile majoritate-minoritate locală. Noi, românii, evităm să ne ducem la meciurile echipelor reprezentative de fotbal şi baschet din Sf. Gheorghe pentru că acolo se cântă Imnul Secuiesc şi se strigă măscări în limba maghiară. Acum boicotăm Zilele Sf. Gheorghe, adică îi lipsim pe români de o mare interpretă a folclorului românesc, pentru că nu ni s-a dat scena din Piaţa centrală pentru un concert de muzică populară. Mâine-poimâine, când negocierile politice româno-maghiare vor consfinţi abordarea liberă a steagului secuiesc pe clădiri, instituţii şi străzi, românii vor refuza să mai circule pe străzile şi să mai intre în clădirile cu pricina?! Momentul nu-i departe, Actuala Putere de la Bucureşti se înţelege de minune cu Puterea de la Budapesta, nu va mai dura multă vreme până când partidele maghiare din ţara noastră îşi vor impune voinţa în toate chestiunile gingaşe care ţin de abordări teritoriale şi privilegii etnice considerate acum excesive.

Dacă mă întrebaţi pe mine, mi-aş fi dorit s-o văd cântând pe Matilda Pascal Cojocăriţa pe orice scenă, în orice locaţie din oraş. Şi ştiu o mulţime de români care gândesc la fel. Prin urmare, noi pierdem de pe urma unui boicot plin de orgolii, nu primarul Antal sau comunitatea majoritară pe plan local.