OPINII 16 noiembrie 2017

EDITORIAL. Avantajul de a fi minoritar printre minoritari

de Dumitru Manolăchescu | 628 vizualizări

Există şi un avantaj, printre multele dezavantaje, în a fi minoritar printre minoritari, unii ar spune majoritari locali. Ca să fiu mai clar, noi, românii trăitori în Sfântu Gheorghe, beneficiem de patriotismul local explicit al autorităţilor de etnie maghiară atunci când îţi bagă mâna-n buzunar; n-o bagă chiar până la fund. Prin urmare, primarul Antal Árpád, edilul nostru şef, nu va mări anul viitor taxele şi impozitele pe care le plătim cu toţii pentru maşină, casă şi alte angarale. Nu mă număr, după cum probabil aţi observat, printre fanii d-lui Antal. Dar nu pot să nu remarc umbra de realism politic bine conservat în apărarea majoritarilor locali, atitudine care ne aduce şi nouă, minoritarilor pe plan local, avantajul de a nu scoate mai mulţi bani din buzunar pentru plata impozitelor şi taxelor.

Dl. Antal Árpád este suficient de tranşant: Guvernul stabileşte nivelul impozitelor, există un cuantum minim şi unul maxim între care autorităţile locale se pot desfăşura. În Sf. Gheorghe nivelul impozitelor şi taxelor este unul minim de ani de zile. Mai jos nu se poate – afirmă dl. Antal, ceea ce este probabil adevărat. Dacă s-ar putea... Mă rog, e doar o sugestie care ni se transmite, cu siguranţă s-ar şi întâmpla. Ştim în ce condiţii, dar nu vreau să aduc în discuţie din nou principii autonomiste mult discutate, adulate şi contestate.

Un alt avantaj de care ne folosim noi, minoritarii locali, în convieţuirea paşnică cu majoritarii de asemenea locali este lipsa de complexe a primarului nostru faţă de Bucureşti. Dl. Antal nu are probleme în a deschide uşi, a negocia şi a tranzacţiona pe diverse teme (legale, desigur) cu Guvernul şi instituţiile statului de la Bucureşti. Apreciez acest lucru pentru că încă îmi răsună în memorie nişte cuvinte ale altui primar: „N-o să mă duc niciodată la Bucureşti, la Guvern, să cer ceva, pentru că noi, maghiarii, trebuie să arătăm lumii cât de marginalizaţi şi uitaţi de statul român suntem”. Politica asta, apreciată de unii pe plan local, a lăsat oraşul Sf. Gheorghe la discreţia nepăsării unor guvernanţi corupţi sau, pur şi simplu, interesaţi doar de jocuri şi avantaje politice. Primarul Antal Árpád a schimbat paradigma, iar urmările acestei atitudini raţionale se văd acum în municipiul nostru. Atitudine de pe urma căreia beneficiem cu toţii, pentru că nu s-a născut încă „impozitul pe etnie”...

Există aici şi un „atac” subtil, dar perfect îndreptăţit, la autorităţile centrale, care încearcă în multe cazuri să scoată castanele din foc cu mâna primarilor şi preşedinţilor de consilii judeţene. Guvernul PSD le-a permis, aproape că i-a obligat, pe primari şi funcţionarii administraţiilor locale să-şi majoreze lefurile. Ceea ce au şi făcut respectivii, unii călcând în străchini de lacomi şi nesătui ce sunt. După scurt timp, primarii n-au mai avut bani nici măcar pentru salarii, de investiţii nici nu mai vorbesc, aşa că s-au dus cu jalba tot la Guvern. Care Guvern deocamdată ridică din umeri, pentru că bani nu sunt, creşterea economică e doar pe consum, toate categoriile profesionale bugetare din ţara noastră sunt prost plătite şi cer bani de la stat. Urmează, normal şi logic, „fidelizarea” politică a celor care cer. La nivelul autorităţilor locale din Covasna, „dezmăţul” salarial nu s-a produs la cote înalte, prin urmare impactul este suportabil. Poate că nici fidelizarea nu se va produce, dar cine ştie?!

Vă întrebaţi, probabil, ce vreau să spun şi unde vreau s-ajung. Ideea e simplă: şi unii, şi alţii – adică şi Tudose-Dragnea, şi Antal-Tamás – încearcă să-şi fidelizeze sau să-şi cumpere de-a dreptul susţinătorii. Unii prin măriri de lefuri şi indemnizaţii pentru bugetari, ceilalţi prin politici atractive de taxe şi impozite pe plan local. Dacă ne gândim bine, ar trebui să fim cei mai fericiţi oameni de pe pământ: autorităţile centrale ne măresc lefurile şi pensiile, localii stagnează taxele şi impozitele. Ce ne-am putea dori mai mult?!

Probabil nimic, doar că nu toţi acceptăm să fim cumpăraţi, manipulaţi şi fidelizaţi la infinit, fără ca din viaţa lor să dispară frica, umilinţa, sărăcia, nedreptatea, abuzul, birocraţia. Din păcate, nici unii, nici ceilalţi (entităţile sunt denumite mai sus) n-au reuşit să ne scape de umilinţă, abuz, sărăcie, nedreptate, frică, birocraţie şi multe altele care se adaugă unor regimuri discreţionare – fie pe plan naţional, fie local. Drept pentru care, avantajul de a fi minoritari printre minoritari aproape că nu mai contează câtă vreme trăim acelaşi dezmăţ politic naţional, tuşat etnic pe plan local.

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.