Dumitru Manolăchescu

În sfârşit, după ani de căutări, amânări, tergiversări, intervenţii şi tot arsenalul de pile şi relaţii, Guvernul Boc a reuşit să nască un proiect de lege pentru desfiinţarea posturilor de inspectori guvernamentali, proiect care, ni se spune, va fi dezbătut de Parlament în regim de urgenţă. Mi-e greu să cred că se vor obosi parlamentarii noştri să-l vorbească şi să-l voteze rapid, e un subiect oarecum sensibil şi afectează în mod special actuala, dar şi viitoarea Opoziţie. Măcar în regim normal dacă s-ar vota şi tot ar fi bine, mă tem însă că va mai trece multă apă pe Olt până să avem o asemenea lege.

Mulţi dintre dvs. habar n-au cine sunt şi cu ce se ocupă inspectorii guvernamentali. N-aveţi nicio vină, activitatea lor e atât de discretă încât nici ei nu ştiu cu ce se ocupă, n-aveam noi cum să aflăm. Sunt vreo 77 asemenea inspectori, fiecare judeţ are cel puţin unul, iar ei sunt plătiţi de Secretariatul General al Guvernului. Care secretariat, până să ia amploare criza, plătea cu bani foarte buni tot felul de asemenea funcţii perfect inutile. Categoria de inutili bine plătiţi intitulată pompos inspectori guvernamentali era (încă mai este) formată din foşti prefecţi şi subprefecţi, demişi când la guvernare veneau ăilalţi. Altfel spus, când a venit la guvernare, PSD a creat acest organism în care a băgat câteva zeci de prefecţi şi subprefecţi demişi aparţinând Convenţiei Democrate. Regula s-a perpetuat, ea convenind tuturor partidelor politice, ajungându-se la aproape 80 de oameni, care consumă cam 15 milioane de lei pe an, plus maşini de serviciu, mobilier şi locuinţă dacă inspectorul era detaşat în alt judeţ decât cel de domiciliu.

Nu ştiu ce făceau, am aflat din presă că unul de pe la Vrancea număra gropile din asfalt şi raporta Companiei de Drumuri Naţionale. Fiind în permanenţă în Opoziţie, putem bănui că nu se omorau cu firea să fie utili guvernelor pentru care, chipurile, lucrau, ocupându-se mai mult cu bârfe şi aranjamente politice subterane printre colegii de sediu şi de serviciu, postări „anti” pe site-uri şi altele de acelaşi calibru.

Pus pe tăieri şi concedieri, Guvernul Boc a fost nevoit să taie şi această găurică neagră în care se varsă nişte bani care pot fi folosiţi mult mai eficient. Ca să păstreze neatins filonul experienţei şi inteligenţei politice a acestui „detaşament de sacrificiu” al oricărei Puteri, Guvernul Boc a decis, totuşi, că nu-i poate lăsa pe drumuri pe aceşti oameni, urmând ca ei să fie adunaţi într-un corp de rezervă al prefecţilor, în acest sens existând deja, de ani buni, o prevedere legală. Din acest corp de „specialişti” în administraţia publică partidele ar urma să-şi recruteze cadrele de care au nevoie în fruntea prefecturilor şi altor instituţii, atunci când vin la guvernare.

Uşor de spus, greu de făcut. Păi ce vor face partidele noastre cu sponsorii principali din teritoriu, cu propagandiştii de serviciu, cu cei care s-au remarcat în lupta politică, în campaniile electorale? Şi ce vor face „rezerviştii” între o guvernare şi alta, din ce bani vor fi plătiţi, unde vor munci? E o problemă, n-am aflat dacă proiectul de lege al guvernului Boc spune ceva în această direcţie. Sigur, nimeni nu se naşte prefect sau subprefect, dar nici chiar aşa, să laşi pe drumuri nişte adevărate valori ale naţiei...

Adevărul este că nu de inspectorii guvernamentali aflaţi acum în funcţie trebuie să ne doară capul, ei mai au puţin şi ajung iarăşi ce-au fost, sau poate mai mult decât au fost. Probleme vor fi cu cei care vor deveni primii prefecţi şi subprefecţi rezervişti, adică cei aflaţi acum la Putere în teritoriu şi asupra cărora se va prăvăli valul de intoleranţă politică al noilor guvernanţi. Să nu-i plângem, totuşi, prea mult nici pe unii, nici pe ceilalţi, nu e cazul. Ştiu ei de ce. Şi ştim şi noi.