OPINII 23 mai 2011

Despre sex cu doi preadolescenți

de Elena Rotaru | 29 vizualizări
Elena Rotaru Ești vreodată pregătit să ai o discuție despre sex cu doi omuleți care au crescut sub ochii și mâinile tale? Nu! Ai de ales? NU! Că am fost și sunt parte din creșterea și educația nepoților mei Răzvan (13 ani) și Andrei (12 ani) este un lucru minunat și relativ ușor în viața mea, că am ajuns de ceva timp în punctul acela în care trebuie să răspund la întrebări multe și bine formulate despre sex, este uneori un lucru al naibii de greu.

Ești vreodată pregătit să ai o discuție despre sex cu doi omuleți care au crescut sub ochii și mâinile tale? Nu! Ai de ales? NU!

Că am fost și sunt parte din creșterea și educația nepoților mei Răzvan (13 ani) și Andrei (12 ani) este un lucru minunat și relativ ușor în viața mea, că am ajuns de ceva timp în punctul acela în care trebuie să răspund la întrebări multe și bine formulate despre sex, este uneori un lucru al naibii de greu.

Prima curiozitate a venit acum 2 ani și am resimțit-o ca pe lovitura unui ciocan aplicat în viscere (cumplită comparație, știu, dar n-am găsit alta). Ce este aceea o curvă? Întrebarea a fost pusă după multe discuții între ei și a sosit în timpul mesei de seară. Reacția mea inițială a fost aceea de înecare, urmată de cea de uluire, de dezmeticire și apoi de asumare. Am tras aer în piept și am bâguit abia perceput că vorbim după ce terminăm de mâncat. Am strâns masa, am pus desertul, am spălat vasele și m-am tot învârtit prin bucătărie până am înțeles că este datoria mea să ies din încăperea care mă ajuta în mod egoist să-i mai păstrez puțin mici pe cei doi.

Frumoși și cuminți mă așteptau în cameră răsfoind Dex-ul care nu îi lămurea, aveai senzația că urmează să le citesc o poveste. După acea seară au urmat atâtea întrebări care m-au făcut să transpir rece încât nu le mai știu numărul, știu doar că tot ceea ce aflau la joacă de la copiii ce navigau nesupravegheați pe internet veneau și întrebau, fie pe mama lor, fie pe mine, uneori față în față, alteori prin telefon.

Piesa de rezistență a fost însă nu o doar o discuție, ci o demonstrație. Mă întrebaseră de atâtea ori ce este acela un prezervativ, la ce și cum se folosește încât le promisesem că voi cumpăra unul pentru a le arăta și explica. Nu vă mai povestesc de momentul în care, aflată în vizită acasă, am intrat cu ei într-o alimentară și când am ajuns la casa de marcat mi-au spus galeș și tare: dar nu ne cumperi și un prezervativ? Să vă spun câte ape m-au trecut, câte gânduri de a mă băga sub tejghea am avut?

Nu cred că are sens.

Explicațiile date imediat după aceea, cu „tubul mic elastic închis la un capăt“, care era să mă ucidă, pe masă, au fost un prilej de relaxare totală și de apropiere.

O prietenă mă tachina în acea perioadă și se întreba rhetoric cum de nu mă chestionează băieții de proveniența atâtor date, întrebarea ei m-a neliniștit. Drept urmare, la rubrica sex în grup și sex oral n-am ratat ocazia de a le insera în răspuns și faptul că am citit mult despre toate aceste subiecte și că vor citi și ei la un moment dat.

Câte detalii trebuie să le dai, câtă grijă în exprimare trebuie să arăți, câte rețineri trebuie să ai, sunt întrebări la care mi-a răspuns Andrei întro seară, fără să vrea.

M-a întrebat ce este 69? M-am întors și l-am privit, era serios. I-am răspuns simplu că este o poziție sexuală moment în care mi-a spus următorul lucru: știam răspunsul, te verificam doar, vroiam să văd dacă îmi vei spune adevărul. Am râs și i-am recunoscut nevoia de reconfirmare a unei încrederi pentru care într-un fel sau altul muncesc zi de zi.

Ultima dată când am fost în preajma lor am înțeles că nepoții mei au crescut înaintea mea. Întrebările lor sunt altfel, sunt foarte coerente și foarte logice.

Subiectele „avort” și „stadiile sarcinii” ne-au luat o seară întreagă și m-au pus în fața unui fapt care m-a întristat pe undeva, și anume faptul că s-au dus copilăriile de altădată în care mai glumeam pe un subiect sau altul, am fost nevoită să fiu serioasă și să mă țin de explicații. Am fost „forțată” să le completez cunoștințele dobândite din medii diverse: școală, fața blocului, sală de antrenament sau din mersul vieții lor, pur și simplu. Greu sau ușor, le recunosc dreptul la adevăr și la informare, zi de zi educ și recunosc că sunt educată.

În tot acest proces s-a dus naibii și mitul acela în care mătușa lor „cool“, pentru a-I cita, știe toate cele de prin cărți. Într-o seară, la bucătărie, fără nicio legătură sau cu referire la o discuție despre intimități, am auzit în spatele meu o concluzie simplă: Nuța, noi nu credem că ai învățat toate astea de prin cărți, că prea știi multe...

 

P.S. Asociaţiile de profil pot sta liniștite, n-am încălcat dreptul niciunui minor, înainte de a scrie acest material m-am consultat și am cerut acceptul subiecților și a mamei lor. A mea nu știu dacă este de acord...

Distribuie articolul:  
|

Anunțuri

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 2

Adaugă comentariu
E.R., 25 mai 2011
Cati - este absolut necesar să extragi din fazele tensionate umorul de situație, în caz contrar ești pierdut. Și tu și alții. Da, este doar începutul. Doamne ajută pentru ce va urma! :)
Cati, 25 mai 2011
Si asta e doar inceputul!! :)) Super tare articolul, doamna. Felicitari! Deci, pana la urma, fazele tensionate devin amuzante? :D
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.