Pe vremea aceea, proaspăt absolventă de facultate, am intrat în echipa Observatorului și, timp de cinci ani, am făcut parte unii din viețile celorlalți, la bine și la greu.

Îmi amintesc dragostea de oameni și poveștile lor, învățarea, orele pe teren, dorința continuă de a fi în miezul faptelor, discuțiile și cafelele cu colegii, uneori frustrarea, alteori extazul unui nou material, al unei noi „piste”. 

Observatorul rămâne „romanul” meu de inițiere, începutul călătoriei mele în lumea poveștilor, acel fel de poveste în care a avea încrederea oamenilor să fii vocea lor și să le dai șansa să își spună o parte din povestea lor prin tine este o onoare și o mare responsabilitate. 

Le doresc la cât mai mulți ani colegilor mei și felicitări pentru tot ce reușesc să facă în fiecare zi prin această meserie frumoasă, enervantă și intensă! Să nu rămâneți niciodată fără cuvinte!

Ana Sidon