Dumitru Manolăchescu

Tevatură mare cu anunţatele alegeri interne din UDMR, eveniment ce se va produce la un congres al acestui partid care va avea loc în luna februarie. Până atunci, actualul preşedinte Marko Bela se străduieşte să încălzească locul pentru Kelemen Hunor, ministrul Culturii, un om în care are deplină încredere. Şi-a mai anunţat candidatura Peter Eckstein Kovacs, consilier al preşedintelui Traian Băsescu, Laszlo Borbely se face că se mai gândeşte, iar ministrul Sănătăţii, Cseke Attila, pare nehotărât. Jocuri de imagine, pentru că la UDMR preşedinte va fi omul agreat de Marko Bela, iar acela este, la această oră, Kelemen Hunor.

Alegerea de preşedinte la partidul etnicilor maghiari suscită un interes major în întreaga societate românească.

Partidele politice îşi nuanţează discursul pro şi contra UDMR, diverşi lideri se repoziţionează faţă de maghiari, însuşi şeful statului se duce la Covasna, la o întrunire a unei aripi a acestui partid. În replică la interesul subit crescut al românilor, liderii UDMR îşi radicalizează poziţiile pro-autonomiste, conştienţi că este singura carte pe care electoratul maghiar o mai citeşte pe praful şi sărăcia asta... Şi dacă nu acum, când au nişte popi cu valeţi în mână, atunci când?!

Sunt jocuri oarecum ştiute, singurele necunoscute se numesc Laszlo Tokes şi Traian Băsescu. Laszlo Tokes şi-a făcut un partid şi mai radical, în care vor intra probabil doar cei care mănâncă români pe pâine de trei ori pe zi, partid cu care paşnicul pastor vrea să nu mai cerşească autonomia, ci s-o obţină prin luptă şi jertfe. Cred că mesajul eminamente războinic al lui Tokes va prinde doar la o mică parte a liderilor UDMR şi aproape deloc la electoratul maghiar, confruntat cu o sărăcie cotidiană din care autonomia teritorială nu-i scoate deloc, normal, ba dimpotrivă. Şi mai cred că pastorul Tokes a încurcat calea hărăzită de Domnul într-un moment de euforie, greşindu-şi astfel şi destinul. Pentru că tot ce face de 20 de ani încoace pastorul Tokes este un continuu exerciţiu de imagine pentru viitoarea Carte de Aur a istoriei maghiarilor de pretutindeni, carte în care i-ar place să apară în postura eroică de salvator al neamului din care se revendică şi nu de umil păstor de suflete. Vanitas vanitatis...

În ce-l priveşte pe Traian Băsescu, eu am o teorie de care mi-e greu să mă despart. Mie mi-e foarte greu să cred că, după ce-şi va fi terminat, întrun fel sau altul, mandatul, Băsescu va renunţa la lupta politică şi se va retrage pe mare sau la un schit din nordul Moldovei. Acum e scârbit, e obosit, e stresat, dezamăgit şi oricum mai doriţi dv. Dar îi va trece şi va continua lupta politică de pe poziţii active. Iar în acel moment legăturile lui cu maghiarii din Secuime îi vor fi de mare folos, pentru că până şi UDMR va trebui să recunoască sprijinul inteligent pe care actualul preşedinte al României l-a acordat etnicilor maghiari, cu costuri de imagi ne deloc de neglijat în rândul electoratului român naţio na list.

Cred că la aceste două necunoscute se vor raporta candidaţii la preşedinţia UDMR, chiar dacă în perioada următoare ei îşi vor defini poziţiile pro PDL, pro PNL sau pro PSD. Aşa e normal, face parte din joc, dar scenariul piesei cred că se scrie în altă parte. Vom trăi şi vom vedea dacă la Budapesta sau la Bucureşti. Sau şi colo, şi dincolo. Oricum, părerea mea este că războiul lui Tokes nu este şi războiul electoratului maghiar din Transilvania, care îl va vota pe Kelemen Hunor, omul de încredere al moderatului Marko Bela.