CULTURA 24 decembrie 2010

PASTORALA

de Covasna Media | 61 vizualizări
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul, Deschideţi-vă inimile şi braţele, ca să primiţi astăzi Darul Cerului, să-L primim cu toţii pe Pruncul Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit să locuiască o vreme pe pământ-grădina iubirii, unde florile iubirii Sale se ofiliseră.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Deschideţi-vă inimile şi braţele, ca să primiţi astăzi Darul Cerului, să-L primim cu toţii pe Pruncul Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit să locuiască o vreme pe pământ-grădina iubirii, unde florile iubirii Sale se ofiliseră.

În inima omului - bucuria lui Dumnezeu, nu mai rodeau virtuţile, ci păcatul, adică moartea. Omul - bucuria lui Dumnezeu, se depărtase de Creatorul său şi se îndrepta spre moarte. Satan voise să-I fure bucuria lui Dumnezeu şi să-L lase trist. Câtă durere să vezi Iubirea înlăcrimată, să-L vezi pe Dumnezeu înlăcrimat! Iubiţilor, cine aduce bucurie într-o familie? Naşterea unui fiu! Tot aşa şi în lume, bucuria a aduso Naşterea Fiului lui Dumnezeu; a fost o mare sărbătoare pentru omenire şi de aceea Hristos este sărbătoarea noastră. Astăzi nu cinstim doar Naşterea Domnului, ci Îl sărbătorim pe Hristos, Care este Praznicul nostru, al bucuriei venirii Sale la noi şi în noi cei ce-L vom primi în peştera inimii noastre.

Cum vom pleca astăzi de aici, din sfânta biserică, cu, sau fără Hristos?!

Priviţi cu toţii icoana Naşterii Mântuitorului, aşezată cu grijă de părinţii bisericii pe iconostas. Vedeţi că Maica Domnului ni-L arată şi ne spune: N-a venit doar pentru mine, vi-L las şi vouă, duceţi-L în casele voastre şi dacă aveţi copii, puneţi-L în leagăn lângă ei, căci eu, în peştera din Betleem, n-am avut leagăn, ci doar o sărăcăcioasă iesle care s-a făcut tron al Celui Preaînalt. Astăzi, Hristos îi colindă omului şi întregului univers. Binecuvântat să fie Dumnezeu, că astăzi mi-a colin dat şi mie şi frăţiilor voastre, care sunteţi acum în sfânta biserică! Dar ne-au colindat şi îngerii: „ Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”(Luca 2,14).

Iată adânca smerenie a lui Dumnezeu, căci ia chip de rob, ca să vină să mă colinde pe mine şi pe tine! Oare un păcătos ca mine merită să fie colindat de Hristos?! Astăzi, Hristos Îşi colindă florile iubirii Sale - omul. A venit Mântuitorul nostru în lume ca s-o trezească prin lumină, prin Evanghelie, prin cuvântul Său. În tradiţia noastră româneas că, colindătorilor se dau daruri. Mă uit la mâinile mele şi le văd că sunt goale. Nu I-am adus nimic nici anul acesta, măcar un dar, Colindătorului Iisus şi va pleca tot trist de la uşa inimii mele.

Şi totuşi şi azi, tot Iisus Hristos este Cel Care ne împarte daruri. Cât voi mai cădea în această viaţă pe pământ, Doamne, ajutămă să cad măcar o dată în sus, în cer şi să rămân în veşnicie acolo sus, căzut la picioarele Tale pironite!

Această Sfântă Sărbătoare a fost mult aşteptată de om, să vină odată clipa izbăvirii sale şi aceasta să fie binecuvântată de Dumnezeu Creatorul său. La venirea Oaspetelui Ceresc se bucură toată făptura. Aceasta este sărbătoarea „Născutului Dumnezeu”, prăznuită încă din veacul al doilea al erei noastre creştine. Trăim mereu, la acest Praznic Împărătesc, împlinirea nădejdilor pe care le-au avut toţi cei care L-au aşteptat pe Hristos, Mântuitorul nostru. Astăzi, prin Naşterea Domnului, s-au împlinit toate cele câte fuseseră spuse de Duhul Sfânt prin prooroci.

Sfânta Scriptură este în întregime cartea care cuprinde în sine făgăduinţele dumnezeieşti făcute omului. Aceste făgăduinţe, Dumnezeu le-a descoperit prin profeţi. Cea mai mare dintre toate făgăduinţele a fost aceea, că va trimite în lume pe Însuşi Fiul Său: „Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.” (Isaia 7, 14);

„Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei.” (Mihea 5, 1);

„Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Povăţuitorul, Care va paşte pe poporul Meu.” (Matei 2,6).

Nădejdea aşteptărilor poporului ales s-a împlinit prin Hristos-Omul: „Iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; că vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.” (Luca 2, 10- 11).

Naşterea Domnului a devenit realitatea care a covârşit toată mintea omenească, aşa cum ne spune şi Sfântul Apostol Pavel: „Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă.” (I Timotei 3, 16).

Iubiţi fii duhovniceşti,

Astăzi este începutul mântuirii noastre. Fără Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, nu am fi avut parte de jertfă, de patimă, de moarte, de Înviere şi de Înălţarea la cer. Hristos Domnul este Cel în Care se împlineşte toată făgăduinţa dumnezeiască. El este nădejdea noastră, a Sfintei noastre Biserici. Ne bucurăm astăzi pentru că, prin venirea în lume a lui Hristos-Marele Arhiereu şi Marele Împărat, şi prin Jertfa Sa, se înfăptuieşte mântuirea celor ce cred în El. Hristos este Mirele de al Cărui glas s-a bucurat Sfântul Ioan Botezătorul: „Cel care are mireasă este mire, iar prietenul mirelui, care stă şi ascultă, se bucură foarte mult de glasul lui. Deci, această bucurie a mea s-a împlinit. ”(Ioan 3,29).

Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos ne dă bucuria de a şti că numele noastre sunt scrise în

ceruri: „…ci vă bucuraţi că numele vostru este scris în ceruri.” (Luca 10, 20).

Ne bucurăm astăzi împreună cu Maica Domnului – Născătoarea de Dumnezeu, cu îngerii, cu sfinţii cu care împreună avem părtăşia comuniunii la bucuria cea fără de sfârşit, pentru că „viaţa s-a arătat şi am văzut-o şi mărturisim şi vă vestim viaţa de veci, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă. Iar împărtăşirea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său Iisus Hristos.” (I Ioan1, 2-3).

Timpurile profeţite pentru venirea în lume a Mântuitorului Hristos ajunseseră la împlinirea lor în urmă cu două mii de ani: „O mlădiţă din Iesei - tatăl lui David, un vlăstar din rădăcina lui” (Isaia 11,1) era nevoie imperios să se ridice în mijlocul unei lumi căzute atât religios cât şi moral. Acest Vlăstar, Care să restaureze lumea, nu putea fi decât de origine dumnezeiască. El avea să desăvârşescă toate cele făgăduite poporului ales prin prooroci. A fost nevoie să se nască o nouă Evă, care prin Dumnezeiescul Prunc să biruie păcatul şi consecinţa lui, moartea: „Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi învierea morţilor. Căci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia” (I Corinteni 15,21-22).

La peştera din Betleem au venit îngeri, păstori şi magi, care şi-au adus fiecare omagiul lor Pruncului Sfânt. Este prima chemare la ospăţul Mirelui, acum, aici în peşteră şi toţi care vor trece pe aici, pe la Prunc, vor fi invitaţi şi la nunta cea de sus, la plinătatea bucuriei veşnice.

Prin Biserică, ne cheamă astăzi Mirele Hristos la nunta Sa, pe toţi cei care vrem să ajungem acolo. Priviţi, în cer e nunta Fiului de Împărat, e nuntă cu îngeri şi cu sfinţi în haine de nuntă spălate în Sângele Mielului şi în lacrimile pocăinţei. O, ce nuntă sfântă cu păstori şi cu îngeri la care sunt chemat şi eu şi tu! Cerul şi pământul vor fi iarăşi împreună! Este nunta fiilor lui Dumnezeu după har, răscumpăraţi prin Jertfa lui Hristos.

Nădejdea proorocilor şi a omului devine realitate dobândită în Hristos Domnul. Păcatul este învins în El şi prin El, însă atâta timp cât păcatul n-a murit în orice om, lupta omului nu trebuie să se oprească. Împotriva păcatului nu se luptă cu sabia, ci cu lacrima; lasă sabia urii şi ia lacrima pocăinţei şi a iubirii, căci aşa nu vei fi învins niciodată. Florile raiului nu se udă cu sânge, ci cu lacrimi.

Dumnezeu Tatăl L-a trimis în lume pe Fiul Său la plinirea vremii: „Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege.” (Galateni 4,4). „Plinirea vremii” este o expresie prin care ni se arată că Dumnezeu Tatăl, potrivit cu planul Său pentru pregătirea acestui astral moment din istoria mântuirii neamului nostru omenesc, a ales un popor, a dat o Lege a Vechiului Testament, a trimis pe profeţii Săi înainte-vestitori ai venirii lui Hristos în lume. Venirea Mântuitorului Iisus Hristos nu a fost întâmplătoare, ci a fost în cel mai potrivit moment ales de Dumnezeu, când situaţia omului făcea posibilă primirea Evangheliei.

Fără Naşterea Domnului, Legea Veche n-ar fi luat sfârşit şi nici Legea Harului n-ar fi venit. Dumnezeu S-a îngrijit de aceasta în vederea unui scop şi anume, ca „ toate să fie cuprinse iarăşi în Hristos.” (Efeseni 1,10).

Ceea ce L-a determinat pe Dumnezeu ca să trimită în lume pe Fiul Său, n-a fost vrednicia oamenilor, ci marea Sa iubire faţă de ei. Sfântul Ioan ne spune că, în trimiterea Fiului Său în lume, Dumnezeu Şi-a arătat şi Şi-a revărsat dragostea Lui către noi: „Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaţă să avem.” (I Ioan 4,9) şi nea arătat cât de mult a iubit lumea:„ Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3,16).

Cereasca Mângâiere a venit pe pământ, iar prin Fecioara Maria, care a devenit împlinitoare „a rânduielii Ziditorului”, Dumnezeu ne oferă Darul Său, pe Însuşi Fiul Său Cel iubit: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit.” (Matei 3,17). Acest Dar întrece tot ceea ce mintea omului ar fi putut gândi vreodată.

Omului i-a fost dor de Cer, era mistuit după paradisul pierdut. Auziţi cum Îl implora omul pe Dumnezeu prin glasul profetului Isaia: „Dacă ai rupe cerurile şi Teai pogorî…” (Isaia 63, 19). Câte asemenea suspine nu se vor fi auzit pe pământ rostite de omul încătuşat de păcat! Dumnezeul nostru n-are inimă de piatră ci de Tată, căci El ne este aşa cum ne-a spus Hristos Domnul-Tatăl nostru. El a văzut şi a auzit starea şi suspinul iubirii Sale - omul, lacrimile iubirii Sale.

Dumnezeu şi omul plângeau, Unul în cer, iar celălalt pe pământ. Astăzi, Dumnezeu a venit să plângă împreună cu noi aici în Carpaţi, să ne ridice şi să ne aşeze lângă El pe Cruce, ca prin Jertfa Sa să ne mântuiască, căci Crucea Lui a devenit pentru noi scara Cerului. La cuvintele Sfintei Fecioare: „Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1,38), Dumnezeu a rupt cerurile şi Fiul Său a coborât la noi pe scara Fecioarei, în Raiul cel de taină. Oare, de ce unii nu o cinstesc cum se cuvine pe Maica Domnului, de ce nu vor să ajungă şi ei la Raiul cel de taină, în care cu bucurie a coborât Hristos, căci acolo unde este Hristos, acolo-i şi raiul?! Astăzi, Dumnezeu coboară la noi pe pământ şi ne cheamă să ne suim în cer, acolo unde este Împărăţia Lui, ca să ne facă pe toţi fii ai Împărăţiei Sale, cetăţeni ai Raiului. Praznicul de astăzi ne oferă darul înfierii: „…şi noi, care avem pârga Duhului şi noi înşine suspinăm în noi, aşteptând înfierea…” (Romani 8, 23).

Iubiţi fraţi creştini,

Staţi neclintiţi în iubirea Bisericii noastre strămoşeşti, care rămâne peste veacuri un spaţiu identitar românesc. Apăraţi-o de cei ce vor să-i distrugă fiinţa şi s-o răstignească. Hristos a venit în lume ca să lumineze nefericita noastră planetă albastră. Astăzi e mare bucurie şi în familiile în care s-au născut prunci; aceasta este familia creştină, iar nu după cum gândesc unii ca familia să fie doar doi necunoscuţi. Omul, la naştere, ca fiinţă vie, nu este aşezat într-o bibliotecă cosmică, căci precum stelele nu apun în palmă, aşa nici omul nu apune în pământ.

Dacă istoria este scrisă de învingători cu sânge, istoria Bisericii a fost scrisă de sfinţi cu Sângele lui Hristos.

Sfânta Scriptură ne trezeşte mereu în suflet dorul de Cer. Hristos a venit în lume ca să răspundă dorului de Cer al omului.

Îi mai este astăzi omului modern dor de Cer, dor de Maica Domnului, dor de sfinţi?! Să fie Hristos mereu gândul nostru, căci zilele omului nu se topesc, ci intră în veşnicie: „Răscumpăraţi vremea, căci zilele rele sunt! ” (Efeseni 5,16).

Dumnezeul păcii Însuşi să vă sfinţească pe voi desăvârşit şi duhul vostru şi sufletul şi trupul să se păzească în întregime, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos. (I Tesaloniceni 5,23)

Rămân al vostru al tuturor de tot binele voitor şi către Domnul un smerit rugător.

† Ioan Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei

Distribuie articolul:  
|

CULTURA

De acelasi autor

Comentarii: 1

Adaugă comentariu
un cetatean, 27 decembrie 2010
Ioan Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei,in loc sa-l astepti pe fiul asta de care pomenesti,si pe care Biserica la omorat,mai bine le-ai explica oamenilor,prima porunca a Domnului Dumnezeu,sa nu se citeste integral
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.