Pentru mulţi români, Secuimea este o zonă unde principala ocupaţie a locuitorilor majoritari ar fi subminarea statului român, sub coordonarea unor forţe mai mult sau mai puţin oculte. Dar cine porneşte la drum prin satele şi oraşele Secuimii descoperă oameni, pur şi simplu oameni ocupaţi cu diverse probleme de supravieţuire, oameni ocupaţi să-şi trăiască viaţa, ale cărei bucurii şi amărăciuni sunt împărţite şi cu cine le iese în cale. Levente Vargyasi, autor de filme documentare, a ieşit în calea micilor fermieri din judeţul Covasna, într-un moment când aceşti oameni nu mai ştiau ce să facă cu laptele de la vacile lor, din cauza deciziei Companiei Covalact de a rupe relaţia contractuală cu centrele de colectare a laptelui din zona Târgu Secuiesc. Aşa a început, prin 2015, un proces de documentare care a durat până în 2017 şi care a însemnat vreo 45 de ore de material filmat, din care, după montaj, a ieşit filmul „Oameni şi vaci”, cu o durată de 50 de minute.

„Oameni şi vaci” este un documentar observaţional cu personaje pe care Levente Vargyasi reuşeşte a le integra în contexte umane şi sociale valabile pentru micii fermieri din orice zonă a României. De fapt, această integrare într-un context ce trece dincolo de ograda fermierilor din Secuime s-a produs cât se poate de natural, datorită oamenilor pe care regizorul-operator i-a filmat. Ca urmare a unor decizii politice şi interese financiare ale marilor companii care operează în piaţa lactatelor din Secuime şi din România, personajele documentarului caută soluţii de a se salva împreună, se întâlnesc, dezbat, se solidarizează, ajung cu protestele lor până la Bucureşti şi cu întrebările până în cabinetul ministrului agriculturii. Din toate aceste episoade, autorul filmului construieşte o poveste captivantă şi emoţionantă despre oameni care se chinuiesc să descâlcească firele văzute şi nevăzute ale unor reguli şi legi în care ei se împiedică sau se trezesc captivi, asemeni unui animal din ferma lor. Decupajul metaforic prin care a fost alcătuită prima secvenţă a filmului depune mărturie despre cât de vulnerabilă este lumea în care urmează să pătrundem: nişte oameni şi vaci par pierduţi într-un spaţiu de vis, vacile îşi aşteaptă rândul la muls, când una dintre ele începe a se zbate pentru a ieşi din captivitatea unui lanţ în care a călcat din greşeală şi din care este ajutată să iasă de unul dintre membrii familiei de fermieri.

Şi filmul continuă cu zbaterile oamenilor, care bat diverse drumuri în încercarea de a afla cine îi poate ajuta şi pe ei, micii fermieri, să desfacă lanţul în care s-au trezit prinşi din cauza crizei de pe piaţa laptelui. Protagonistul documentarului este Ötvös Mózes, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Bovine din judeţ, un personaj pitoresc, pe care camera lui Levente Vargyasi l-a urmărit, cu discreţie, pe parcursul mai multor luni, la montaj păstrându-se doar momentele ce refac lungul drum al fermierilor din Secuime către soluţiile salvatoare pentru ei şi vacile lor. De reţinut secvenţele când Mózes bácsi îşi prezintă oamenii de încredere, începând cu văcarul Viorel Bularca, cu o vechime de 18 ani în fermă, despre care prietenul secui spune că „rar găseşti un om ca el”; apoi secvenţele cu Ötvös Mózes în bucătăria lui, când s-a sculat cu noaptea-n cap şi se pregăteşte pentru plecarea la Bucureşti, unde are programată o audienţă la ministrul agriculturii; momentele de nelinişte şi lungă aşteptare de la uşa cabinetului ministerial, cu palinka secuiască pregătită drept plocon; întâlnirea cu ministrul şi graba lui de a răspunde fără a mai asculta problemele ridicate de fermieri, pe care Mózes bácsi le pregătise cu multă grijă, dar nu prea a fost lăsat să le formuleze; protestul de la Bucureşti, cu laptele vărsat în faţa Guvernului, încercuirea micilor fermieri de către jandarmi, prea mulţi jandarmi pentru o mână de oameni obosiţi, derutaţi şi intimidaţi. Poate cea mai puternică secvenţă a filmului este momentul întoarcerii acasă a protestatarilor, când deja s-a lăsat seara peste Bucureşti, iar fermierii secui s-au adunat în autocar şi îl aşteaptă pe Ötvös Mózes să vină de la negocieri: prin geamul autocarului se vede un fragment din agitaţia capitalei, care a înghiţit nepăsătoare şi firavul gest de protest al unor oameni obişnuiţi să strige doar la vacile lor; o fâşie din Secuimea profundă este blocată acolo, în traficul Bucureştiului, unde câţiva secui au purtat o confuză bătălie, după care s-au refugiat şi îşi ascultă plini de speranţă liderul, curioşi să afle dacă lupta lor a avut sau nu vreun sens. Imaginile poetice ale lui Levente Vargyasi îi lasă spectatorului libertatea de a găsi sensurile acestei secvenţe şi ale întregii poveşti din Secuime despre „Oameni şi vaci”.

Lansarea oficială a documentarului „Oameni şi vaci” are loc luni, 13 noiembrie, ora 18, la Cinema Arta.

Oameni şi vaci / Tehenesek

regia şi imaginea: Levente Vargyasi

montaj: Bányai Péter

muzica: Könczei Árpád

producător: Buglya Sándor

(Nina Ţînţar)