„Uneori vreau să uit că există gravitație și să zbor. Și pot să fac asta prin intermediul cărților”
Cine sunt câștigătoarele concursului dedicat Zilei Limbii Române, organizat de redacția Observatorul de Covasna
De ce iubim limba română? Sunt multe motive, dar cel care iese acum în evidență este acesta: când este împărtășită, dragostea aceasta ne aduce față în față cu oameni deosebiți. Cum s-a întâmplat și acum. Dar să explic puțin contextul și să vă spun de ce Antonia Lăpușneanu, Elena-Ilaria Bularca și Otilia Buzea sunt eroinele de azi ale poveștii noastre.
În redacția Observatorul de Covasna, Ziua Limbii Române începe în 31 august și continuă… tot anul. Da, pentru că ne place să zicem că noi sărbătorim în fiecare zi. Și iubim fiecare moment în care putem să le reamintim cititorilor noștri de ce contează să o respectăm, să o vorbim și să o scriem corect. Așa că, de doi ani, am lansat și un concurs-eveniment, care ne permite să transmitem acest mesaj și prin intermediul tinerei generații, dar și să cunoaștem oameni deosebiți din tot județul. Este vorba despre competiția de scris dedicată Zilei Limbii Române, adresată elevilor de gimnaziu. Astfel, pe lângă, diplome și cărți, câștigătorilor le dăm șansa să își vadă textele publicate în paginile ziarului nostru. În plus, pe cel sau, ca în cazul de acum – cei, de pe locul I avem șansa să îl/îi cunoaștem și personal, iar povestea întâlnirii noastre să apară în Observatorul de Covasna.
Dacă anul trecut l-am cunoscut pe Mihai Mariș, copilul de 10 ani din Barcani, care ne-a cucerit din prima clipă, acum cele două ocupante ale locului I, Antonia și Ilaria, din Sita Buzăului, ne-au impresionat cu bucuria cu care vorbesc despre cărți și scris. Mai ales acum, în aceste timpuri în care tehnologia este regină și cărțile niște soldați uitați pe alte meleaguri.
Antonia și Ilaria
Ambele sunt eleve în clasa a VI-a, la Școala Gimnazială „Nicolae Russu” din Sita Buzăului. Le-am întâlnit la școală, chiar dacă este vacanță. E adevărat că au venit pentru interviul la ziar, dar la fel de adevărat este că nu fug de școală nici când e pauză, pentru că au mereu repetiții cu trupa de teatru, din care fac parte, sau alte activități extrașcolare.
Sunt inteligente, frumoase, vorbărețe și coerente. Dacă primele două sunt calități mai degrabă native, cele din urmă sunt dobândite. Dar nu a fost așa o mare surpriză să le găsesc astfel, pentru că asta face scrisul și cititul din oameni. Le deschide ochii, lumea și viața. Le dă încredere în forțele proprii și în ideile lor.
Așa am aflat că Ilaria se vede profesoară, poate chiar de limba română, iar Antonia crede că va urma o carieră în domeniul farmaceutic. Ambele, deci, în meserii unde comunicarea și conexiunea cu oamenii sunt esențiale.
Cred că nu sunteți surprinși că le place să citească, dar mai mult decât atât, au descoperit de acum că scrisul le aduce alinare și le ajută să își pună ordine în gânduri.
„Eu aș îndemna pe toată lumea să scrie, să învețe să se exprime prin scris, să pună ce gândesc pe foaie. Cred că o să fie foarte surprinși când vor reciti foaia peste un timp”, ne-a spus Ilaria.
„Și eu cred că e important ca oamenii să își exprime sentimentele cum pot mai bine, ori prin cuvinte, ori prin scris, pe o foaie. Dar și să nu își piardă încrederea în ei și să încerce cât mai multe lucruri”, ne-a împărtășit și Antonia.
Și pentru că am aflat că le plac provocările, pentru că școala le oferă multe oportunități prin care să iasă din zona de confort și să „scoată capul din cărți”, dând piept cu lumea reală, le-am dat și eu o provocare. O invitație la imaginație, dacă vreți. Le-am întrebat pe cele două fete de clasa a VI-a ce ar schimba la sistemul educațional dacă ar fi, pentru câteva zile, în funcția de ministru. Da, o întrebare grea, pentru oricine! Dar fetele noastre nu au ezitat nicio clipă.
„Eu aș face ca fiecare copil să aibă dreptul să fie provocat, să învețe să se deschidă, să încerce lucruri noi. Probabil, aș realiza mai multe olimpiade, la care să participe mai multe școli. Pentru că în fiecare școală sunt copii care încă poate nu s-au descoperit, dar s-ar putea descoperi prin mai multe olimpiade și concursuri”, ne-a spus Ilaria, în vreme ce Antonia a subliniat importanța lecturii: „Aș da mai multe cărți de citit. Și lecturi, dar și mai multe cărți pe care să vrea să le citească. Iar pe baza cărților să facem ca un fel de club, în care fiecare copil să povestească sau să le dea celorlalți copii provocări”.
Dragostea pentru citit prinde rădăcini adânci prin comunicare și colaborare
Dar cum face profesoara Otilia Buzea, de atât ele, cât și mulți alți elevi ai săi, îndrăgesc lectura și limba română? Nu e vreun secret, ne-a spus aceasta. E implicare. Și de o parte, și de alta.
„Constat că generațiile se schimbă și că odată cu ele trebuie să ne schimbăm și noi. (...) Când am idei noi, le împărtășesc cu ei. De foarte multe ori vorbesc cu ei și îi întreb cum văd o idee sau alta. Ține, cred, foarte mult de colaborare, de comunicare și de a-ți face meseria cu drag”, ne-a spus profesoara de limba și literatura română de la „Nicolae Russu”.
De ce e să fie ziua limbii române în fiecare zi?
Cât despre importanța limbii române în viețile noastre, pe care trebuie să o sărbătorim în fiecare zi, nu doar o dată pe an, la final de august, Otilia Buzea a transmis: „Este eticheta noastră. Atât timp cât o vorbim corect și suntem alături de ea, ea va rezista timpului. Este foarte important să citim, pentru a deschide comunicarea cu ceilalți și pentru a elimina barierele. De foarte multe ori, lacunele în comunicare, în folosirea limbii române, sunt cauzate de lipsa de lectură. În momentul în care doar dai scroll pe telefon într-un mod foarte superficial și ne pierdem în tot ce ne oferă tehnologia, descoperim cât de mult pierdem timpul”.
Vă lăsăm, în loc de încheiere, vorbele pe care le-am primit de la Ilaria și cu care Antonia a fost de acord: „Simt că atunci când citesc reușesc să ies din realitate și să intru într-o lume a imaginației. De aceea nu am considerat niciodată cititul o obligație. Uneori vreau să uit că există gravitație și să zbor. Și pot să fac asta prin intermediul cărților”.