Pentru murături sau zacuscă majoritatea preferă pieţele din Braşov pentru că acolo preţurile ajung uneori şi la jumătate.

Clienţii nu se înghesuie la cumpărături în Piaţa centrală din Sfântu Gheorghe – mai mult, oameni vin, se uită şi cumpără cantităţi mici de legume şi fructe. Pentru murături sau zacuscă majoritatea preferă să dea o fugă până la Braşov, pentru că, spun ei, acolo preţurile ajung uneori şi la jumătatea celor din Sfântu Gheorghe.

Totuşi, piaţa de la noi nu este chiar atât de scumpă precum arată o recentă analiză făcută la nivel național, prin care județul Covasna și Sfântu-Gheorghe erau arătate ca având unele dintre cele mai scumpe piețe din țară.

Kilogramul de cartofi nu costă 2,6 lei, ci doar un leu și nu ar trebui să inducă pe nimeni în eroare faptul că producătorii din judeţ afişează etichetă cu inscripţia „1 lei”, gramatica trebuie ignorată iar preţul tot de un leu rămâne.

La fel şi varza, costă un leu kilogramul, preţul roşiilor este de 2 lei, iar castraveţii costă tot atât. E drept că kilogramul de fasole este mai scump, acesta fiind vândut cu 6 lei.

La capitolul fructe clientul din Sfântu Gheorghe are de unde alege şi nu prea. Sunt mult mai puţine standuri de fructe decât de legume, iar fructele de sezon – prunele sau strugurii, costă între 2 şi 6 lei kilogramul, depinde de soi şi de calitate.

Clienţi fideli

Am încercat să obţinem o imagine a pieţei din oraş atât din punctul de vedere al comercianţilor, cât şi din punctul de vedere al clienţilor.

Dată fiind poziţia geografică a judeţului, agricultorii nu pot cultiva orice. Cartoful este produs de cei de aici, însă în rest, vinetele, roşiile, ardeii sau gogoşarii sunt aduse din vestul sau sudul ţării, deci prețului inițial i se mai adaugă și alte cheltuieli, cum ar fi cele de transport sau de cazare.

Ancuţa Bălan este din Giurgiu şi ne-a declarat că „din primăvară şi până în toamnă eu stau în piaţa asta. Bărbatul meu şi copiii se ocupă de casă şi pământ, în Giurgiu. Am ales să vin la Sfântu-Gheorghe pentru că aici se poate obţine un preţ mai bun pe produse. La Braşov aproape că le dai gratis, nu se merită. Aici scot cheltuielile de cazare, masă, şi cheltuielile de producţie şi transport şi ne mai şi rămân ceva bani. M-am obişnuit aici, oamenii deja mă cunosc, ştiu că am marfă proaspătă şi bună. Am clienţi care vin şi cumpără de la mine în fiecare zi”, spune femeia.

Balla Eszter venea cândva în Piața din Sfântu-Gheorghe tocmai din Bihor. Familia ei se ocupă de cultivarea legumelor încă din anii 1950, în satul din care provine nu a fost colectivizare, aşa că în timp ce prin alte părţi se muncea pentru colectiv, ei produceau pentru piaţă. După 1990, familia Balla s-a extins şi a început să vândă legume în diferite pieţe agroalimentare din ţară. Au fost şi la Sfântu Gheorghe o vreme, dar au renunţat.

„Nu mai mergem la Sfântu Gheorghe în primul rând pentru că este departe, iar în al doilea rând pentru că este un oraş destul de mic în comparaţie cu Oradea, Cluj Napoca sau Braşov. Pentru noi ca şi cultivatori, cel mai rentabil este să mergem la Cluj, pentru că acolo putem scoate cele mai bune preţuri. Acolo este cea mai bună piaţă din acest punct de vedere”, ne-a spus Balla Eszter.

Preţuri mari pentru buzunare mici

Clienţii însă au o altă părere despre piaţa din Sfântu Gheorghe. Ciprian Hugianu ne-a spus  că merge în Piaţa de la Sfântu-Gheorghe pentru a cumpăra cantităţi mici de legume şi fructe, numai pentru consumul de zi cu zi.

„Pentru gem şi murături am făcut cumpărăturile la Braşov. Acolo este mult mai ieftin, scot lejer şi cheltuielile de benzină. De exemplu, varza am cumpărat-o la Braşov cu 50 de bani kilogramul, ceea ce este la jumătate de preţ faţă de Sfântu Gheorghe. La fel şi roşiile, acolo costă între un 1 şi 2 lei, pe când la noi începe de la 2 lei. Chiar şi o legătură de pătrunjel verde este mai ieftină, am cumpărat cu câţiva bani, pe când la Sfântu Gheorghe nu găseşti sub 1 leu. În cazul cantităţilor mai mari de produse, merită efortul de a merge la Braşov.”

De aceeaşi părere a fost şi doamna Eva. Ea ne-a spus că are deja cămara plină cu tot ce este necesar pentru iarnă.

„Am pus castraveţi, gogoşari, gogonele, zacuscă, dar şi compot şi gem. Toate produsele le-am cumpărat de la Braşov, am adus cantităţi mari de legume şi fructe, aşa că a meritat să mergem până acolo. Mi-a luat două zile până am terminat de pus tot ce avem nevoie pentru iarnă, dar prefer să le fac eu pe toate aşa cum am învăţat de la mama mea, pentru că nici zacusca, nici gemul din comerţ nu sunt la fel de bune precum cele făcute acasă”, e de părere Eva.

Cartofi mai scumpi în... Patria cartofului

Am întâlnit şi clienţi care în ciuda faptului că, spun ei, sunt conștienți că lasă mai mulţi bani în piaţa din Sfântu-Gheorghe, preferă să îşi facă proviziile pentru iarnă aici. Şi asta pentru că timpul costă bani. Angela ne-a spus că în timpul petrecut pe drum, sau la cumpărături în Braşov, poate face multe lucruri.

„Dacă mergem cu familia la Braşov, sigur nu ne limităm la a merge în piaţă. Copiii vor în centru, soţul în magazinul de electronice, iar asta înseamnă o întreagă zi la Braşov. Aşa că prefer să cumpăr aici tot ce îmi trebuie. Ştiu că este mai scump, dar pentru mine a merge la Braşov costă mult mai mult”, ne-a spus Angela.

”Eu recunosc, nu mă ocup cu pusul de murături sau dulcețuri, așa că micile cantități de legume și fructe de care am nevoie doar așa, pentru consum, le cumpăr de la Sfântu- Gheorghe. Dar mi se pare frapant ca în Moldova sau la București să fie mai ieftini cartofii decât sunt la noi! Și chiar sunt mai ieftini, am prieteni care cumpără cartofii cu 60 sau 50 de bani kilogramul, în timp ce noi, în așa-zisa Patrie a cartofului, dăm un leu pe kilogram...”, ne-a spus Maria, o tânără care recunoaște că, dacă ar fi să cumpere în cantități mari, probabil că ar alege și ea Brașovul.

În concluzie, avem o piață mai scumpă decât cea din Brașov sau alte părți, iar cei care au venituri mici fac efortul de a se deplasa în alte piețe, tocmai pentru a mai economisi câte ceva. Pe de altă parte însă, nu suntem nici „cei mai scumpi” din țară și trebuie să ținem cont de faptul că legumele și fructele pe care nu le putem produce le cumpărăm, automat, mai scump decât alții.