Un studiu efectuat recent arată că peste 80% dintre români sunt îngrijoraţi de nivelul corupţiei, salarii, sistemul de sănătate şi prăpastia dintre bogaţi şi săraci, cea mai importantă problemă a ţării fiind lipsa locurilor de muncă, iar 90% cred că majoritatea oamenilor bogaţi au făcut avere în mod necinstit.

Lipsa banilor şi starea materială în general este identificată de respondenţi ca fiind cea mai mare problemă personală. Şi starea precară de sănătate constituie cea mai importantă problemă personală pentru o cincime dintre români. Lipsa locurilor de muncă este cea mai mare problemă a 12% dintre respondenţi, în timp ce pe 8% îi supără pensia prea mică, pe 7% salariul prea mic, iar 4% sunt îngrijoraţi pentru viitorul copiilor.

Pentru a vedea care este părerea oamenilor de rând din Sfântu Gheorghe în legătură cu această problemă, am stat de vorbă cu mai multe persoane, tineri şi mai în vârstă deopotrivă. I-am întrebat care este după părerea lor cea mai arzătoare problemă personală, problemă ce se leagă într-un fel sau altul de sistemul de stat, dar am fost curioşi să aflăm şi pe ce îşi cheltuiesc salariile cetăţenii din Sfântu Gheorghe.

Mare parte din bani pe întreţinere şi mâncare

Bács Anita, o tânără vânzătoare ne-a spus: „Am salariul minim pe economie, la care se adaugă un mic procent după vânzări. Astfel ajung la 800 de lei pe lună, bani în mână. Dacă acesta ar fi singurul venit al meu sau al familiei mele, sunt sigură că nu ne-am descurca. Soţul meu câştigă mai bine, el lucrează la Braşov şi aduce acasă peste 1.500 de lei. Astfel banii ne ajung să trăim o viaţă în care copilul nostru nu duce lipsă de nimic. Nu ne permitem lucruri extravagante, dar avem ce ne trebuie. O mare parte a banilor se duc pe întreţinere şi mâncare, iar din ce ne rămâne ne străduim să cumpărăm câte ceva pentru apartament sau dacă putem, punem ceva în cont pentru zile negre. A economisi însă nu ne iese în fiecare lună, pentru că apare ori o asigurare la maşină, ori se strică ceva în apartament. În principiu însă ne descurcăm. La capitolul cea mai arzătoare problemă, vă spun că mi se rupe sufletul că nu pot face cât mi-aş dori pentru părinţii mei. Pensia lor este foarte mică şi se descurcă foarte greu. Cred că pentru ei ar trebui să găsească o soluţie cei de la guvernare, pentru că şi ei au fost crescuţi de pensionarii de acum.”

Birocraţia face legea

Elena Gheorghe este angajată la o firmă din Sfântu Gheorghe unde lucrează ca şi gestionară. Ea ne-a spus că suntem cu toţii sufocaţi de sistem. „Fie că este vorba de Fisc sau spitale, şcoli sau poliţie, birocraţia este cea care face legea. Neajunsurile vin din sistem. Patronii la rândul lor sunt şi ei deseori strânşi de stat, şi astfel salariile noastre ale angajaţilor suferă. Eu câştig 1.000 de lei, bani care îmi ajung foarte greu. Noroc că stau cu părinţii, pentru că dacă aş fi singură nu m-aş descurca. Banii se duc pe întreţinere şi mâncare. Economisesc două-trei luni dacă vreau să îmi cumpăr ceva mai valoros. Banii pentru un aparat de fotografiat i-am strâns în şase luni. Nu este uşor.”

Frică de spitale

Kovács János este un pensionar fericit. „Mă aflu în situaţia favorabilă de a avea o pensie decentă – spune el. Nu vă spun suma din respect pentru ceilalţi pensionari care ştiu că au mult mai puţini bani decât mine. După ce îmi plătesc utilităţile şi îmi cumpăr medicamentele, îmi mai rămân bani pentru mâncare, iar restul sumei o dau în fiecare lună fiicei mele. Am patru nepoţei, aşa că la fiica mea este loc şi de banii veniţi de la mine. Cea mai mare satisfacţie pentru mine este faptul că îi pot ajuta. Dacă este să vorbesc despre probleme, mi-este frică de spital. Ştiu că dacă voi ajunge acolo, fiica mea şi familia ei va fi nevoită să mă îngrijească. Sistemul sanitar scârţâie, asta se ştie. Sufăr de insuficienţă cardiacă, aşa că se poate întâmpla oricând să ajung pe mâna medicilor. Dar încerc să îmi trăiesc viaţa, cât mai am din ea, alături de familie, şi să nu mă gândesc la răul ce s-ar putea întâmpla. A avea familia aproape, compensează multe.”

Din datorie în datorie

Viorel Banu spune că o ţine din datorie în datorie. „Acum patru ani de zile am făcut mai multe credite, iar acum salariul se duce în mare parte pe rate. Cred că nu mai scap de datorii niciodată. Chiar am crezut că o vom duce mai bine, dar nu s-a întâmplat aşa. Acum stau şi mă uit la aparatele pe care le-am luat în rate şi văd frigiderul aproape gol. Cel mai des motiv de îngrijorare pentru mine este legat tot de rate, până acum am reuşit cu chiu cu vai să le achit, dar ce va fi dacă nu voi mai reuşi? Risc să ajung în stradă împreună cu soţia şi cei doi copii. Salariul soţiei merge în mare parte pe mâncare, până la urmă muncim ca să ne plătim ratele şi să avem ce mânca. Şi copiii au nevoie de multe pentru şcoală, ne descurcăm foarte greu. Dacă este să mai adaug un motiv de frică pe care îl am, ar fi acela că nici copiii mei nu o vor duce mai bine.”

Tinerii mai fericiţi decât bătrânii

Acelaşi studiu a avut o parte care s-a referit la cât de fericiţi sunt românii. Potrivit datelor centralizate există mai mulţi români nefericiţi decât fericiţi (47% faţă de 40%), în timp ce 12% dintre români nu se consideră nici fericiţi, nici nefericiţi. Respondenţii mai tineri se declară fericiţi în măsură mai mare decât cei mai în vârstă. Categoria persoanelor cele mai nefericite este cea a celor între 51 şi 65 de ani. Persoanele cu studii superioare sunt mai fericite (51,7%) decât cele cu studii elementare (24,1%) şi cele cu studii medii (38,2%).

Persoanele întrebate de noi despre cât de fericite sunt şi ce le aduce fericirea au fost de toate felurile, dar majoritatea ne-au spus că „sursa” fericirii lor este familia şi în niciun caz banii sau locul de muncă.

Drăguş Erzsébet ne-a spus că dacă nu ar avea cei doi copii, cu siguranţă nu ar fi fericită. „Oricât de cumplită ar fi ziua la locul de muncă, copiii îmi dau alinarea de care am nevoie. Ei sunt bucuria mea şi au puterea de a compensa orice neajuns”, spune ea.

Joó Krisztina este o adolescentă în culmea fericirii. „Sunt în clasa a XII-a şi mă consider o persoană fericită. Am o familie iubitoare, prieteni buni şi la şcoală mă descurc bine. În mare parte am tot ce am nevoie. La anul sper să fiu la facultate, iar acest gând mă face şi mai fericită. Acela va fi intrarea mea în viaţa de adult. Sper să mă descurc şi să îmi păstrez calmul şi optimismul” – spune ea.

Fericirea depinde de fiecare în parte

Nu pot fi însă toate roz. Domnul Marius Iordache ne-a mărturisit că fericirea este un lucru de moment. „Depinde de multe, în special de tine însuţi. Dacă tu te simţi bine în pielea ta, eşti predispus să fii fericit. La mine nu este cazul la ora actuală, întrucât am rămas fără loc de muncă şi această realitate cruntă m-a făcut să uit de acel sentiment de împlinire care până la urmă aduce şi fericirea omului. Tind să cred că nu poţi fi fericit numai într-un segment al vieţii şi nefericit la alte capitole. Dacă tu nu te simţi bine dintr-o cauză sau alta, nu te poţi nici preface că eşti fericit acasă sau la serviciu. Unii despart viaţa personală de cea profesională, dar eu nu cred că între cele două se poate trasa o linie. Neavând serviciu, nici acasă nu mă simt bine, iar lucrul acesta este simţit de către toţi cei din familie.”

Aşadar, în loc de concluzie, în Sfântu Gheorghe oamenii îşi cheltuiesc banii pe întreţinere, rate şi mâncare, de altceva nu le prea rămâne din salariul pe care îl au. Nefericirea unora se datorează problemelor cotidiene, dar se găsesc şi covăsneni fericiţi. Ei sunt aşa pentru că, spre deosebire de alţii, au măcar un loc de muncă, un salariu, fie el şi unul foarte mic, sau îşi găsesc momentele plăcute în sânul familiei.