Elevii au construit un mini satelit funcțional pe care l-au dus în Norvegia pentru a-l testa.

În luna februarie vă relatam povestea unei echipe de la Liceul Teoretic „Székely Mikó” din Sfântu Gheorghe care urma să participe la un concurs internațional de fizică în Norvegia. Andrea Popescu, Rosu Kriszta, Kovács Gellért-Pál, Pünkösti Zsolt şi profesoara Pető Mária au fost selectați de Agenția Spațială Europeană în cadrul unui proiect ce se adresează elevilor de liceu. Elevii au avut sarcina de a construi un mini satelit funcțional pe care l-au dus în Norvegia la un centru de specialitate pentru a-l testa. Elevii s-au întors de la concurs cu fruntea sus și spun că a fost o experiență de neuitat. Am stat de vorbă cu Pünkösti Zsolt, care ne-a povestit experiența trăită în țara fiordurilor.

– Zsolt, spune-ne num a fost în Norvegia. Ați avut ceva emoții înainte de plecare, dar dacă priviți acum în urmă, ce impresie v-a lăsat această experiență?

– Călătoria în Norvegia a fost o experiență de neuitat pentru membrii echipei noastre. Am rămas surprinși încă de la aterizarea la Oslo, nimeni nu ne-a întrebat cine suntem, ce vrem să facem, de ce am venit, nicăieri nu ne-au cerut nici pașapoartele. Trebuie să vă spun totuși că a trebuit să prezentăm acte pentru satelit pentru că inițial au crezut că este o bombă. Am rezolvat însă problema în câteva minute. Norvegienii sunt foarte deschiși și civilizați. Ne-au ajutat ori de câte ori am avut nevoie, nu am întâmpinat probleme. Ne-a plăcut și țara, una curată și cu bogății naturale superbe. Am remarcat și faptul că oamenii au încredere unii în alții, sistemul de închiriere a bicicletelor funcționează perfect, dar nici pe mijloacele de transport în comun nu am văzut nici măcar un controlor, dar toată lumea are bilet.

– Ați reușit să terminați satelitul la timp?

– Da, am terminat CanSat-ul, dar și acolo am avut posibilitatea de a mai lucra la aparat. Un specialist a verificat mașinăriile tuturor echipelor participante pentru a exclude eventualele erori. La noi totul a fost în regulă, dar au fost și echipe ghinioniste, ale căror CanSat-uri s-au deteriorat, sau chiar s-au stricat înainte de concurs. Al nostru din fericire a funcționat.

– Cum a fost concursul propriu-zis? Pe ce loc v-ați clasat?

– Concursul a constat în lansarea CanSat-urilor confecționate acasă la o înălțime de un kilometru, iar cu ajutorul senzorilor montați am putut măsura diferiți parametri. Pentru noi a fost un câștig imens faptul că am ajuns acolo. Nu am urcat pe podium, ne-am clasat undeva pe locul 5-6, juriul a vorbit însă pozitiv despre munca noastră, ceea ce este de bine. O componentă a concursului a fost realizarea unor rapoarte și trimiterea acestora prin e-mail înainte de concurs. Cred că aici am avut lipsuri, întrucât la fața locului totul a decurs bine.

– Ce urmează? Veți continua proiectul?

– Sigur că vom continua proiectul. Următorul pas este acela de a aduce la cunoștința publică faptul că există un asemenea proiect, dar dorim să instalăm un mic centru de măsurare la școală, unde sperăm să amplasăm diferiți senzori și să efectuăm măsurători. De asemenea, ne pregătim și pentru ediția de anul viitor a concursului.