Marian Bobei este deja cunoscut cititorilor noștri pentru colecția sa impresionantă de cărți, roci și obiecte descoperite în săpăturile pe care le-a făcut ca arheolog amator. Dar fostul maistru militar principal este și pictor și sculptor. Despre cum a ajuns să comercializeze magneți de artă și ce simte când trebuie să-și vândă o sculptură, dar și despre drumul său artistic, în rândurile de mai jos.

De la expozițiile din școală la simezele marilor orașe

Născut în 1953 la Satu Mare, Marian Bobei a copilărit la Săcele. Încă din școala generală s-a făcut remarcat cu desenele sale, unele dintre ele ajungând în colecțiile profesorilor. A urmat școala tehnică profesională la Brașov, unde spune că era cel mai bun la desen tehnic și câștiga „o mulțime de bani” făcându-le temele colegilor. A ieșit muncitor calificat, în 1969, dar nu și-a întrerupt relația cu arta. Își ajuta mama, pictoriță cu studii la Budapesta, la modelaje din lut după busturi antice. Între 1969 și 1972 a urmat Institutul Militar de Tancuri și Auto din Pitești. În timpul studiilor a ilustrat revista școlii cu caricaturi și a scris articole culturale, timp de un an. A renunțat la revistă pentru că nu mai avea timp să învețe la Institut. Fiind repartizat la Batalionul de Vânători de Munte din Sfântu Gheorghe, a urmat cursurile Școlii de artă din orașul nostru între 1974 și 1977, absolvind-o cu calificativul „foarte bine“, ca pictor și instructor. În 1977 a avut și prima expoziție de grup la Sfântu Gheorghe, participând cu lucrări de grafică și linogravură (gravură în linoleum). În 1981, mergând la expoziția festivalului Cântarea României, faza republicană, cu lucrarea „Sălișteanul cu sarică“, a luat locul I pe țară. Între 1985 și 1989 a avut alte expoziții, la Sfântu Gheorghe, Târgu Mureș și Brașov.

După  Revoluție, odată cu schimbarea atitudinii armatei față de religie, au apărut capelele militare. Marian Bobei a pictat o astfel de capelă, la Sfântu Gheorghe, timp de șase luni de zile, în 1997. Pe 3 noiembrie 1997 capela vânătorilor de munte fost sfințit de un sobor de preoți în frunte cu Ioan Selejan, Episcopul de atunci al Covasnei și Harghitei. „Când m-am dus acolo, la sfințire, eram îmbrăcat cam fistichiu. M-a luat  un general, că ‘de ce nu te tunzi?’ ‘Nu am avut timp, am pictat în ultimele șase luni’ “, povestește, râzând, Bobei. Din prietenie pentru preotul militar Ioan Costin Cucu, Marian Bobei nu a cerut niciun ban pentru pictarea capelei.

În luptă cu kitsch-ul

În 1998, s-a pensionat, dedicându-se cu totul picturii, care îi asigură traiul, în afara pensiei. În 2000, împreună cu soția sa, a înființat o firmă prin care comercializează, la Brașov, propriile suvenire de artă. Firma s-a născut din dorința de a promova valorile României și a oferi altceva turiștilor români și străini. „Văzând că piața românească a fost invadată de kitschuri, am considerat că e vremea ca oamenii talentați să fie cunoscuți de public și, uite, de 16 ani asta fac. Mă deranjau kitschurile chinezești. Unde te duci în România, toată lumea vinde magneți de la Dragonul Roșu. Sunt singurul care vinde magneți de artă la Brașov”. Magneții sunt reproduceri, făcute în număr limitat, ale picturilor sale înfățișând obiective turistice din România, dar și ale picturilor pe aceeași temă create de fiul său, Mihai, și soția lui, Elena. Ambii sunt absolvenți ai Facultății de Arte și Design ai Universității de Vest din Timișoara, la secția sculptură, respectiv design. Ambii au lucrat în Statele Unite în domeniul publicității, dar s-au întors de doi ani în România și colaborează cu imagini la firma de suveniruri a lui Marian Bobei. Pe lângă magneți de artă, firma lui Bobei comercializează și „acuarelă, uleiuri, picturi - flori, peisaje, naturi moarte -, sculptură în lemn și piatră, precum și reproduceri de artă - nu toată lume are bani să-și cumpere un tablou”.

„Nemericia” de-ați vinde creațiile

Deși își vinde lucrările de sculptură și pictură, Marian Bobei ar prefera să nu o facă. „Nu e cinstit să vinzi un lucru pe care-l iubești. Când fac nemernicia să vând ceva, îmi zic că lucrările mele, pe lumea cealaltă, o să mă strângă de gât. Cred că lucrările mele au suflet, doar eu am pus o parte din sufletul meu în ele”. Dintre pictură și sculptură preferă sculptura, pe care o face în lemn, dar și în roci ca sodalitul sau serpentinul. „La sculptură, cel mai mult se obosește mușchiul, nu creierul sau ochiul”.

Sculpturile sale au ajuns în expoziții din România, dar și din Franța și Mexic. Îndrăgostit de sinceritatea artei precolumbiene, a regretat că nu a putut să-și însoțească cele zece lucrări trimise la Expoziția de Artă Latino-Americană din New Mexico, în 2001, unde toate sculpturile i-au fost cumpărate de un colecționar sud-american.

Un mesaj pentru cititori

Marian Bobei e bucuros că a transmis pasiunea sa pentru frumos și artă și celor doi fii ai săi. Dacă Mihai a terminat sculptura la Timișoara, celălalt fiu, Marian a absolvit arheologia la Cluj și lucrează în prezent ca șef al  Secției județene  de Patrimoniu Mureș, din cadrul Ministerului de Interne. Marian Bobei junior are un băiat de șase ani, Vlăduț și o fetiță, Ilinca, de câteva luni. Mihai îl are pe  Miță, de 4 ani, un „pungaș“ care i-a „furat” inima bunicului, și o fetiță, Elena Sofia, de doi ani. Bobei spune că toți copiii, mai puțin mezina Ilinca, desenează. Artistul crede că, asemenea, copiilor, fiecare dintre noi trebuie să își exprime liber nevoia de a crea. De aceea, transmite un mesaj în acest sens cititorilor: „Aș dori ca toți oamenii, și copiii și maturii, indiferent din în ce parte a vieții lor se află, dacă simt nevoia să deseneze, să deseneze, dacă simt nevoia să cânte, să cânte, și să nu copieze pe nimeni. Fiecare creează împins de spiritul lui. Ar fi un nonsens existențial să fim toți la fel”.